2012-12-07

București, colegiul D23


Tu cu cine ai vota? București, colegiul CD-23
alegeri decembrie 2012

 Am scris un articol pe lacoltulstrazii.ro. Menirea lui este să incite la dezbatere și eventual să ajute pe cei din același colegiu (D23) să cunoască mai bine candidații:

http://lacoltulstrazii.ro/2012/12/07/bucuresti-colegiul-d23/


2012-11-28

Faună urbană în București

Faună urbană în București

  Spuneam că alături de porumbeii care clocesc în spatele aerului condiționat am și alte imagini inedite surprinse cu vechiul telefon Nokia 3110c, care este poate mai telefon decât orice smartphone, dar în nici un caz nu este aparat photo :) Să înceapă distracția !

În prima ipostază avem pisici care socializează pe gura de canal care emană aer cald (șos Alexandria). Nu se vede, dar este destul de frig:



Apoi cățel care stă pe o conductă de termoficare la Aurel Vlaicu. Nu cred că era caldă în sine, dar o încălzea soarele.


Alte pisici care stau pe o mașină în zona Iancului. Cred că le-a pus cineva mâncare astfel încât să fie ferite de câini.



 Un câine temerar în parcul Bazilescu, care a escaladat ruina teatrului de vară.



Probabil singura pisică din Paris:




 O lăcustă mare și verde ajunsă cumva în metroul din București:



O șopârlă în zona Aurel Vlaicu, intersecția dintre șos. Pipera și str. Nicolae Caramfil (eu sunt umbra):



Și cu voia dumneavoastră, desi nu este faună ci floră : un exemplar de "floare de piatră" care a înflorit între bordură și asfalt, pe strada Moruzeștilor:


 Sper că v-au plăcut :)

 P.S. Menirea articolului, dincolo de fun și să scap eu de o grijă, ar fi să ne amintim că există o lume total diferită cu care luăm contact foarte rar în viața de oraș.


2012-11-25

Presa gratis

Presa gratis

  Doar un gând: 
  
  Presa "gratis" are o mare slăbiciune. De îndată ce nu se mai susține din banii cititorilor ci din banii unor "sponsori", începe să nu mai servească interesul cititorului ci al "sponsorului". Înlocuiți cititor cu ascultător sau telespectator, după caz.

  În cazul presei care se susține doar din reclamă mai există o speranță, nevoia de a păstra cititorii trebuie să... inspire o minimă calitate și obiectivitate. Pe de altă parte, nu obiectivitatea face traficul pe site, ci bârfa și "fata de la pagina 5".

  Parcă nu este suficientă nici doar presa "hobby", făcută pe gratis prin blog-uri, din pură pasiune.

  Atunci ce ne facem ? Poate în câțiva ani ne vom re-obișnui să plătim pentru a beneficia de o presă profesionistă și cât de cât obiectivă.



2012-11-05

Bate politicianul să priceapă partidul

Bate politicianul să priceapă partidul

Acest articol a fost scris de mine pentru blogul "La colţu' străzii"

  Cum facem să convingem partidele să nu mai trimită pe liste politicieni nefrecventabili ? Dar stai, nu mai există liste decât la partid, noi votăm candidați în sistem uninominal. Atunci de ce am vota orice reciclat ne trimite partidul să candideze?

  Doar pentru că percepem partidul respectiv drept “răul cel mai mic”, nu înseamnă că acel candidat este și el “răul cel mai mic”. Doar relativizînd decizia în funcție de candidat putem filtra corupția care se distribuie în cam toate partidele. Votul negativ “per candidat” este singura metodă de a motiva partidele să înceapă să-și facă și ele curățenie intern, pentru a nu mai pierde voturi pe viitor.

  Votul “util”, pentru partidul “răul cel mai mic”, nu mă mai încălzește. Un candidat corupt  va vota oricum după propriul interes și nu după un interes “al partidului”, căci nici nu îndrăznesc să mă gândesc la doctrină sau la interesul cetățeanului. Prefer mai degrabă un necunoscut despre care nu se știe prea multe, așa poate mai există o șansă să fie ok.

  Ideal este când poți alege un politician verificat, care este măcar peste media politicienilor actuali. Este nerealist să sperăm că pot fi schimbați toți politicienii deodată, important este ca politicienii să înceapă să concureze pentru a fi… peste medie. Votul în funcție de partid îi motivează doar să migreze la partidul “pe val” și să fie în relații bune cu cel care distribuie candidaturile.

  Înainte de vot mă voi interesa despre candidații din colegiul meu, nu sunt mulți. O să aleg candidatul “cel mai puțin rău”, chiar cu riscul de a avantaja partidul “răul mai mare”. Dacă vor ajunge mai mulți oameni frecventabili în Parlament, indiferent de partid, cred că va crește foarte mult calitatea clasei politice din România.

2012-10-16

Trei ani de blog


Trei ani de blog

  Nu mă omor după aniversări, așa că nici nu-mi aduc aminte datele când trebuie. Observ că acum 3 ani și ... jumătate de lună, pe 1 Octombrie 2009, scriam primul articol : "Prea multa informatie".

 Am tot căutat să surprind "menirea lucrurilor", poate uneori am și reușit. Mulțumesc celor care m-au citit și mai ales celor care au și comentat, cu critici constructive de obicei.

 Să auzim și să citim numai de bine ! (parafrază după Mircea Crișan)


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-09-22

Arta nu mușcă - muzică clasică la metrou București


Arta nu mușcă - muzică clasică la metrou București

 Menirea acestor reprezentații este popularizarea muzicii clasice.Pentru curioși, un filmuleț surprins cu telefonul mobil. Scuzați calitatea, lumina era destul de scăzută.

2012-09-20

Anvelopare blocuri – cine plătește și cine beneficiază

Anvelopare blocuri – cine plătește și cine beneficiază

Scris pentru http://lacoltulstrazii.ro. A fost preluat și pe http://www.hotnews.ro/bloguri
 
 A început reabilitarea termică („anveloparea”) la blocul meu. Locatarii nu trebuie să plătească nimic, adică „statul plătește”. Lucrurile sunt de fapt mai complexe, există fonduri de la bugetul local, de la bugetul de stat; o parte provin din fonduri europene nerambursabile, există bani împrumutați de la BERD.  Dar dacă punem întrebarea „ai cui sunt banii pentru reabilitarea termică?” răspunsul este simplu : „ai noștri, ai tuturor”.


Un prieten din copilărie mi-a pus o întrebare pertinentă : „Sunt de acord cu reabilitarea termică din fonduri publice, dar eu care stau la casă de ce nu pot beneficia din acești bani?” Practic, cu banii „noștri” se fac niște cadouri doar la cei care au „norocul” să locuiască la bloc. Este echitabil ?
Eu personal cred că reabilitarea termică este una dintre puținele activități pe care o poate face ceva mai bine statul decât “mediul privat”. De obicei proprietarii nu se pot înțelege să investească toți într-un proiect amplu de reabilitare. La scara mea am făcut deja anveloparea fațadei din fonduri proprii acum vreo 2 ani (cam neinspirat am zice acum). Am reușit să ne strângem 9 locatari din 10; al 10-lea apartament a rămas ne-anvelopat,  aducând un aspect inestetic blocului. La alte blocuri din zonă sunt anvelopate câte 2-3 apartamente într-un bloc, aspectul fiind de „cârpeală”.

Anveloparea făcută „de primărie” poate asigura un stil arhitectonic unitar, care să nu arate ca un mozaic de petice divers colorate după inspirația fiecăruia. Se rezolvă problema celor care nu ar avea bani sau voință pentru a-și reabilita partea lor de „proprietate comună”. Alături de economia generală de energie se poate asigura și o revigorare estetică zonelor de locuințe.

Acestea fiind spuse, cum rezolvăm inechitatea bloc versus casă ? Prietenul îmi dă chiar el o sugestie : costul reabilitării termice a unei case depășește de obicei costul per apartament, dar se pot pune la dispoziția proprietarilor de casă fonduri echivalente la care proprietarii pot adăuga fonduri proprii în scopul reabilitării termice. Astfel s-ar putea distribui mai echitabil acești bani „ai tuturor”. Update : am aflat că au existat declarații politice despre un program de reabilitare a caselor, programul existent este însă limitat la blocurile de locuit.

Să ne amintim mereu că nu există “cadouri de la stat”, sunt întotdeauna bani pe care statul i-a luat de la noi într-un fel sau altul. Chiar și fondurile europene nerambursabile sunt momentan mai mici decât contribuțiile statului la Uniunea Europeană, deci sunt bani care se întorc din contribuțiile plătite din banii … noștri ai tuturor. Să nu uităm asta, mai ales când cineva deturnează aceste fonduri în folosul propriu.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-09-02

Porumbeii și aerul condiționat

 Porumbeii și aerul condiționat

  A fost odată ca niciodată, într-o clădire de la Aurel Vlaicu, numită și ITC, un aer condiționat. În luna aprilie nu prea avea de lucru, așa că le dormea zi și noapte.

 Văzându-l cam singurel, o familie de porumbei a venit să i se alăture. Si-au făcut cuib în spatele unității externe care dormita, ca și cea internă de altfel. Nu prea au avut materiale pentru cuib, dar au depus două ouă la loc ferit de vânt și ploaie, pervazul de deasupra fiind destul de lat.


Apoi porumbeii au început să clocească ouăle...

Și au clocit...

Și au clocit .... Au fost și zile destul de călduroase, dar am evitat să folosim acel aer condiționat

Ouăle erau aproape permanent încălzite, cu schimbul. Am prins totuși încă o dată ouăle expuse, posibil să se fi speriat de noi porumbița.

 Și iată că s-a făcut luna mai și au apărut două ghemotoace de puf în cuib...

Puii nu arătau foarte promițător...

Dar creșteau ...

Creșteau...

Prin luna iunie arătau deja a porumbei, scăpaseră de cea mai mare parte din puful inestetic...

Creșteau în spatele draperiei pe care o dam doar din când în când la o parte...

Se jucau...

 Începeau să se antreneze pentru zbor...

 Și până la urmă și-au luat zborul, nimeni nu știe unde. Poate că s-au mai întors și anul viitor acolo, tot prin mai, să cuibărească sau măcar să bea niște apă...


 Aceasta este o poveste din 2008, abia acum am reușit să o însăilez. Calitatea pozelor este unul din motivele pentru care mi-am dorit un telefon mai "deștept" care să facă poze ceva mai de calitate. Bătrânul Nokia 3110c a văzut la viața lui multe exemple inedite de faună urbană, dar are memoria cam încețoșată după cum vedeți. Deh, bătrânețea...



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-08-30

Statul drept

Statul drept

Acest articol a fost scris de mine pentru blogul "La colţu' străzii" și publicat aici. Promit că următorul articol va fi publicat doar aici. O să fie o mică surpriză ;)

Se tot vorbește în ultimul timp despre politici de dreapta. Să fie statul minimal sau doar suplu ? Eu aș spune că un stat de dreapta ar trebui să fie în primul rând “drept” față de cetățenii săi. Adică, de exemplu, dacă percepe penalizări la cei care întârzie cu taxele, să plătească și el (statul) penalizări atunci când întârzie cu diverse rambursări. Nu este drept ca statul să se împrumute fără dobândă de la cetățeni sau agenți economici.

Political spectrum

Este drept, putem avea aceleași revendicări, la fel de legitime, și de la un stat “de stânga”. De ce cred însă că un stat de dreapta ar trebui cu atât mai mult să susțină acest lucru ? Nu este vorba despre jocul de cuvinte dreapta-drept. Doctrina dreptei pune mai mult accent pe libertatea economică a individului față de stânga care susține drepturi mai mari ale statului de a interveni în economie. Astfel, dreapta ar trebui să susțină cu atât mai mult faptul că statul nu trebuie să aibă obligații mai mici decât au cetățenii.

Doar un stat perceput ca fiind “drept” poate face indivizii să nu considere că au dreptul să fenteze și ei la rândul lor statul.

Sunt curios dacă vreun partid va aborda această temă în campania electorală și mai ales în practica parlamentară și guvernamentală.


P.S. Puteți comenta direct acolo. De obicei sunt mai mulți comentatori, este unul din motivele pentru care prefer să public unele articole... la colțul străzii ;)


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-08-28

Eu cred că veșnicia s-a născut … pe centură

Eu cred că veșnicia s-a născut … pe centură

 

 Acest articol a fost scris pentru blogul "La colţu' străzii" și publicat aici. Este un blog cu vizibilitate ceva mai mare, preluat inclusiv de Hotnews. Este un blog colaborativ scris de către mai mulți contributori.

 Cu voia lor, voi continua să public articole acolo pe care să le preiau aici. Vor exista în continuare și articole care vor fi publicate doar aici, pe "Despre menirea lucrurilor".



Cine a trecut măcar o dată pe Centura București, la intersecție cu ieșirea spre Domnești, știe la ce mă refer. Un șir de zeci de tiruri care vin pe centură și se opresc la „cedează trecerea”. Trecerea acelei intersecții durează de obicei pentru mine 20-45 minute, uneori mai mult.


 Perpendicular este drumul cu prioritate, ieșirea din București spre Domnești.  Singura șansă a celor de pe centură pentru a trece este intrarea „cu tupeu” în intersecție, deoarece probabilitatea să nu vină nimic pe drumul cu prioritate este aproape zero în majoritatea timpului.

 Nu este o mare fericire nici să fii pe drumul cu prioritate, trebuie să te oprești oricum pentru a te asigura că nu forțează intrarea în intersecție cineva de pe centură. Și cu tirurile nu prea vrei să te joci de-a „eu aveam prioritate de fapt”. Și aici se formează deseori cozi enorme. Am stat o dată vreo 45 minute, și nu a fost din cauza barierei de cale ferată. Explicația este că cei de pe centură nu pot trece foarte mulți o dată, trebuie să mai respecte și drumul cu prioritate, ceea ce duce la întreruperi foarte multe și dese ale traficului pe drumul cu prioritate.
 
 Cert este că prin această intersecție mașinile abia se scurg din orice direcție. De obicei trec câte 2-3 mașini pe fiecare direcție, apoi coloana se oprește din nou. Foarte des apar blocări ale intersecției atunci când protocolul ad-hoc „vezi că mă bag eu acum” nu funcționează. Și din nou, tirurile nu pot fi ocolite dacă rămân blocate în intersecție și nu pot da ușor înapoi dacă au intrat într-o situație de interblocare. Situația se descurcă în zeci de secunde uneori, timp în care nici o mașină nu poate trece prin intersecție.

  Situația este clar foarte neplăcută, iar soluțiile nu sunt atât de complicate. Nu trebuie să facem neapărat pasaje denivelate. Poate nu este suficient loc să se creeze un giratoriu. Dar un semafor se poate pune, nu ? Sau măcar un polițist care să fluidizeze traficul. Este cu atât mai frustrant cât după depășirea intersecției se circulă foarte bine, practic circulația se poate fluidiza optimizând doar acest punct.

  Un semafor ar crește enorm randamentul utilizării intersecției. În loc să se piardă 10-20 secunde cu schimbatul direcției în mișcare la fiecare 2-3 mașini, se poate da „verde” pentru 30-45 secunde pentru a trece 10-20 mașini (numerele sunt orientative). La scurt timp după ce coloana se pune în mișcare pe „verde”, ea poate ajunge la viteza de 50 km/h, spre deosebire de situația în care fiecare mașină trebuie să meargă cu maxim 3-5km/h pentru a se asigura că poate trece în siguranță.

  Pentru situații de trafic foarte mic se pot pune semafoare inteligente care să nu dea verde la șoseaua fără mașini, dar nu cred că o întârziere de 30-45 secunde ar fi atât de deranjantă în comparație cu beneficiile.

  Situația este probabil un pic mai complicată, la granița jurisdicțiilor Municipiul București – Ministerul Transporturilor, dar numai eu cunosc situația de vreo 10 ani, se putea găsi o soluție dacă exista o minimă bunăvoință.


S-au făcut și mai multe sesizări, inclusiv de către mine vreo 3:
  • Platforma „Domnule primar”, octombrie 2007 (nu  știu de ce am dat-o anonimă)
La PMB, martie 2010 :
De ani de zile la intersecția între șoseaua de centură și ieșirea spre Domnești se formează cozi interminabile pentru că nu este semaforizată măcar. Linia de centură are cedează trecerea. Nici cei care ies/intră în București nu merg prea repede, altfel riscă să fie striviți de un camion.
Vă rog găsiți o soluție de optimizare, de exemplu semaforizare, ar fluidiza enorm traficul. Dacă chiar nu se poate tehnic, postați un polițist permanent acolo. Este inacceptabil să fie mai rapid să traversezi orașul prin centru decât pe centură. Este un motiv pentru congestionarea traficului în oraș.
Aș dori o soluție chiar parțială dar realizabilă anul acesta, nu o promisiune despre un proiect măreț cum mi s-a răspuns acum câțiva ani când am sesizez prima dată această problemă.
Vă mulțumesc.”
  • La Elena Udrea, aprilie 2011 (pe când promitea să facă marea cu sarea cu Consiliul PDL)
„Multumesc pentru răspunsul … un pic general.
Vă rog să nu uitaţi totusi de problema ieşirii din Bucureşti spre Domneşti, intersecţie cu Şoseaua de Centură. Este o problemă care se poate rezolva cu bani puţini şi este de mare impact, ar deveni mult mai rentabilă ocolirea centrului.
Dacă se rezolvă (prin Consiliul General de exemplu) eu vă votez şi o să pun şi un articol pe blog : http://mihvoi.blogspot.com/
Mesajele sunt originale, scrise de către mine, inclusiv greșelile de ortografie. Voi mai aveți vreo idee ce putem face pentru a se rezolva ?



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-08-17

De ce UDMR ține cu Băsescu momentan

  De ce UDMR ține cu Băsescu momentan

 UDMR a folosit mereu tactica feliei de salam în legătură cu revendicările lor de autonomie. Practic au obținut de la fiecare guvernare la care au participat noi și noi mici concesii în schimbul asigurării majorității parlamentare.

 Pentru a ajunge la guvernare, UDMR are nevoie de o situație în care nicio forță nu are majoritatea de 50%+1 în parlament. De exemplu într-o situație ipotetică cu 3 partide parlamentare (UDMR și două partide mari : X și Y) : UDMR are 7%, X are 48%, iar Y are 45%.

  În această situație niciunul dintre partidele mari nu poate avea majoritate parlamentară fără sprijinul UDMR. Ambele însă pot ajunge peste 50% în alianță cu UDMR. Aceasta face posibil ca UDMR să negocieze cu ambele partide și să se alieze cu partidul care oferă mai multe concesii UDMR.

 În mod un pic neașteptat, cel mai probabil este ca UDMR să se alieze cu partidul mai mic (Y), deoarece acesta are cele mai mici șanse singur și este dispus să cedeze cel mai mult. Partidul mai aproape de 50% (X) va negocia de obicei mai dur, având și speranța de a găsi suficienți traseiști politici pentru a face majoritatea fără UDMR. Lucrurile se complică când sunt mai multe partide parlamentare, dar în esență tactica rămâne aceeași.

 Practic, pentru UDMR, cea mai rea situație este să existe o forță parlamentară care are peste 50% în Parlament. Faptul că USL se prefigurează a obține peste 50% nu este deloc îmbucurător pentru UDMR. Negocierea cu USL a unor avantaje înainte de alegeri nu cadrează cu strategia "de cursă lungă" a UDMR. Astfel, UDMR este foarte motivată să echilibreze balanța între USL și opoziție.

 Așadar, nu este de mirare că UDMR a pus umărul la invalidarea referendumului de demitere a președintelui (suspendat) Traian Băsescu, cel puțin prin ne-mobilizarea electoratului său. Se pare că Traian Băsescu este încă perceput de către UDMR ca putând echilibra balanța politică și chiar fiind o posibilă locomotivă pentru PDL sau altă formațiune afiliată, pentru alegerile parlamentare. Faptul că Băsescu încă poate să lovească în USL convine de minune UDMR-ului, cel puțin pentru moment. Dacă ar putea, probabil, UDMR ar ajuta și PPDD sau pe oricine altcineva care nu concurează pe electoratul maghiar.

 Nu discut aici moralitatea scopurilor UDMR, mi se pare însă o tactică inteligentă, practic singura pe care o poate aborda o formațiune mică, care are obiective pe termen lung și nu urmărește doar un "tun" pe termen scurt.
* * *

 Strategia UDMR este o strategie care merită luată în seamă de către orice minoritate socială sau politică, inclusiv minoritatea "intelectualilor", a "ecologiștilor", a "libertarienilor" etc. Nu mă refer la alianțe parlamentare (unele dintre "minoritățile" de acest tip nu ar intra singure în parlament), ci la susținerea candidaților care captează cel mai bine doleanțele acelei "minorități".

 Alianța constantă cu o formațiune politică puternică nu poate avea pe termen lung rezultate spectaculoase, ci riscă mai degrabă absorbția. Uninominalul este o șansă să mai scăpăm de politicieni inculți și neciopliți, cu condiția să existe o reală concurență politică.


P.S. Acest articol a fost republicat și La colţu' străzii


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-07-25

O mică victorie împotriva fumatului


O mică victorie împotriva fumatului ...

... în spații publice. Spuneam într-un post mai vechi că în Piața Rahova se fumează. Am făcut și o poză cu un angajat al pieței care fuma.

 Apoi mi-a venit ideea să mă adresez la Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti (dspb@dspb.ro) conform cu ce am aflat aici.

 Un simplu email nu a fost de ajuns, mi s-a răspuns cu un text standard că sesizările anonime se clasează (deși era scris numele și adresa de email). Atunci am făcut o foaie mai oficială, cu nume și adresă (vezi mai jos). Am printat-o, am semnat cu pixul și apoi am scanat-o PDF. Am trimis-o pe email și a fost acceptată (vezi mai jos modelul). Probabil că era suficientă o fotografie a cererii semnate olograf.

  După câteva săptămâni am primit un răspuns în plic. Mi s-a transmit că sesizarea mea se confirmă iar piața a fost amendată. Au apărut și semne de "fumatul interzis" în piață.

 Din păcate am văzut că se mai fumează încă, în ciuda semnelor, dar am putut măcar să atrag cuiva atenția asupra semnului, nu mai trebuie să mă creadă pe cuvânt. Dacă piața va continua să ia amenzi, probabil va fi motivată să pună pe cineva să vegheze la respectarea regulii "fumatul interzis" și a legii. Le-am scris din nou celor de la dspb@dspb.ro, momentan nu am primit răspuns la noua sesizare.

 Ar fi foarte util dacă fiecare ar face câte o sesizare în astfel de cazuri recurente, până la urmă responsabilii ar fi motivați să ia măsuri.


 Iată mai jos textul sesizării (ca model) și răspunsul:


<< Sesizare

Către  : “Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti”.
Subsemnatul Voicu Mihai, domiciliat în XXXXXXXXXXX, vă aduc la cunostință următoarele, referitor la Piața Rahova, unitate de alimentație publică situată la adresa “Sos. Alexandriei nr. 3-5, sector 5, București”. Este vorba de piața “veche”, mai exact hala acoperită unde se vând legume, fructe, etc.
De fiecare dată când merg în Piața Rahova susmenționată sunt deranjat de fumul de țigară. Fumul provine de obicei de la unii dintre comercianți, care fumează în piața acoperită.  Am încercat să le atrag atenția dar fără rezultat. Am încercat să sesizez agenții de ordine, dar tot fără rezultat. Ultima dată am surprins chiar un angajat al pieței care fumează (foto mai jos).
Consider că fumatul în acest spațiu public (acoperit) este o încălcare a legilor în vigoare și un atentat la sănătatea publică. Impresia mea este că situația este cunoscută și tolerată de conducerea pieței, ceea ce este foarte grav. Vă rog să dispuneți un control în piață, referitor la problema semnalată. Eu am fost doar în zi de week-end, dar presupun că se întâmplă în orice zi.

[FOTO DIN POSTUL REFERIT LA INCEPUT]

Vă rog să îmi răspundeți pe adresa susmenționată și pe email. >>


Răspuns:



P.S. Mulțumesc pe această cale Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti care a luat măsuri în cazul sesizării mele.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-07-12

Mesaj de la un prieten

Mesaj de la un prieten

 Este primul "guest post" de pe acest blog și este mai bine scris decât oricare din articolele mele. Din păcate nu este o ficțiune. Cu permisiunea lui, [anonimizat]:

"
    Ganduri despre nemurire, bunatate  si independenta....
    Credeam in Dumnezeu. Nu am o explicatie de ce, poate ca nu pot concepe ca toti disparem intr-o zi fara sa mai conteze ce am facut, ce am simtit.Toata viata mea am incercat, cu toate puterile mele, sa fiu un om bun , un om corect.Nu am reusit nici macar sa ma apropii de bunatatea si corectitudinea parintilor mei.
    Tatal meu a murit in urma unui infarct la 57 de ani.Avea atunci 38 de ani de munca. Eu aveam aproape 20 de ani iar [nume sora] avea 16 ani. Nu s-a bucurat de pensie nici macar o zi.A muncit alaturi de mama mea doar pentru mine si sora mea.Nu mi-a cunoscut sotia, nu mi-a cunoscut fetita. Dupa decesul lui am incercat sa fiu tare, si sa fiu un adevarat sprijin pentru mama si sora mea.
    De-a lungul timpului multi au incercat sa ma fure, sa imi faca rau, unii au reusit. Dar niciodata nu mi-am incalcat principiile de mai sus, oricat de greu mi-a fost. Si mi-a fost.
    Am incercat sa ii ofer mamei mele mici bucurii care sa-i aline viata.Cu primii bani mai seriosi pe care i-am castigat am dus-o la Paris. Consider ca orice om din lume trebuie sa vada odata Paris-ul. Eu am reusit sa ii ofer asta mamei mele. Am fost cu ea la Paris, la Viena, am fost cu ea in Grecia. Si doamne ce putin mi se pare ca am facut pentru ea.     Toata viata mea am incercat sa ajut oamenii din jur. Niciodata nu am facut caz din asta. Cind lucram in [nume firma] 10 % din salariu il donam lunar. Nici nu mai stiu cui. Cind am pornit firma impreuna cu  [nume] si [nume] am facut un gentlemen agreement. Am hotarat ca 15 % din profitul nostru operational sa-l donam lunar crezand in naivitatea noastra ca daca vreodata vom da faliment, singurul lucru bun care va ramine in urma noastra vor fi aceste fapte.
    De atunci au trecut 7 ani si nu ne-am abatut niciodata de la acest principiu oricat de greu ne-a fost, si ne-a fost. Au fost luni cand luam tepe de la clienti, luni cind nu incasam niciodata profitul pe care il estimam/calculam noi, dar donatiile le-am facut. De 7 ani , lunar, donam o suma fixa unor batrini cu pensii de 300 ron / luna. De fiecare data cind le dam banii pling ca si cum ar fi prima oara. Ma simt foarte rau cind stiu ca eu poate las la o iesire in oras cat au ei pensie.
    In 7 ani am ajutat oameni bolnavi de leucemie,de cancer, multi s-au facut bine, am ajutat copii, centre de copii, fundatii, gradinite pentru copii cu dizabilitati, am cumparat proteze, am ajuns la sume mari, am organizat petreceri de craciun pentru batrani si copii, am platit drumuri, operatii, nici nu mai stiu numarul lor.Am facut site-uri, am promovat orice caz disperat care a ajuns la noi, am facut eforturi sa ii ajutam cit putem. Am vorbit rar despre asta si doar cu prieteni foarte apropiati care stiam ca ma vor intelege si nu ma vor judeca gresit. Am crezut ca pot schimba si pot face o lume mai buna. Dar niciodata nu am simtit cu adevarat cat de mult conteaza banii pe care noi ii donam pentru acesti oameni.     Toti incercam sa fim independeti. Muncim, ne luam case, ne facem vacante scumpe, strangem bani. De fiecare data cand ne creste salariul, sau ne mai cumparam cate ceva ne simtim puternici. Imbatabili. Ne uitam in jur la oameni care au necazuri, si ii privim cu compasiune crezand ca noua nu ni se va putea intimpla asta. Deoarece suntem puternici, nu? avem bani ! Suntem practic nemuritori !     Cind s-a nascut [nume copil], [nume sotie] a avut coplicatii care puteau sa-i ameninte viata.Nu ne-am asteptat la asta. Nu am putut sa fac nimic.Stateam pe hol si priveam la doctorii care alergau. Sentimentul neputintei este cumplit. Din fericire totul s-a terminat cu bine. A fost a doua oara in viata cind am plins.     In urma cu o luna, mama mea a fost diagnosticata cu cancer la plamani.Este o veste grea. Am incercat sa fiu tare dar nu am reusit. [nume sora] este mai tare, desi ar trebui sa fiu eu ca frate mai mare.Nu stiu de unde are atita energie. Am facut toate analizele posibile. La recomandarea unui prieten bun de-al [nume sora] am ajuns la prof.Teodor Horvat care o va opera. Discutiile cu prof.Horvat ne-au dezvaluit un om sever, rece, aproape dezumanizat, dar corect, rational, profesionist. Am cerut a doua opinie la Institutul Gral si la spitalul Nasta. Toti doctori ne-au dat acelasi diagnostic. Cancer. Un cuvint care cade mai taios ca o sabie. In acel moment tot sistemul pe care ti l-ai creat in viata  se naruie. Tot ce ai facut nu mai are importanta. Incerci sa intelegi dar nu reusesti. Incerci sa te bucuri de viata curenta dar traiesti ca o fantoma.Te gandesti la politica, poate uiti, poate trece visul urat. Te panichezi. Incerci sa faci rost de bani. De toti banii pe care ii poti aduna repede chiar daca nu stii de fapt de cat o sa ai nevoie. Cauti sfaturi. Toata lumea are un sfat. Toata lumea stie o poveste. Suni la toate spitalele, vorbesti cu alti pacienti. Auzi povesti ingrozitoare, parca din alta lume. Unde am trait pina acum ?. Am stat noptile si am cautat informatii pe net.Nu intelegi cum evolutia technologica si medicala nu a gasit solutii mai bune.Am vrut sa o duc la Viena dar nu a vrut.Mi-a spus ca nu vrea asta, ca are incredere in prof.Horvat. Nu stiu daca chiar e asa, mai mult cred ca a incercat sa ne protejeze, sa nu ne fie o povara financiara oricat i-am spus noi ca nu e asa si ca putem sa o ducem oriunde. Draga de ea...stie in ce lume dura traim si chiar in aceste momente se gandeste tot la copii ei mai mult decit la ea insasi.
    Va fi operata si cel mai probabil ii va fi scos un plamin. Ma tem pentru viata ei si nu pot sa fac nimic. Mama depinde de niste straini pentru care nu reprezinta nimic, decit inca un pacient din sutele care trec pe acolo.Iar eu nu pot sa fac nimic ! Nici macar sa ma rog. Tot ce am facut nu mai conteaza. Toata independenta mea nu mai inseamna nimic. Totul tine de profesionalismul si calitatea unor doctori. Daca puteti rugati-va pentru noi si credeti in Dumnezeu pentru noi. Eu nu mai pot in clipele astea.:(     De ce am scris aceste randuri ? Pentru ca vreau sa stiti ca am gresit cind am crezut ca sunt puternic si nu mai depind de nimeni. Pentru ca vreau sa impartasesc cu voi sentimentul neputintei. Poate cu aceste ganduri am reusit sa va fac mai putin aroganti, mai putin independenti, mai putin suparaciosi, mai putin egoisti si mai putin certareti. Poate reusesc sa va fac mai caldurosi fata de cei dragi. Eu am inteles cat de fragili suntem si mai grav, cat de fragili sunt cei dragi. Cat de mult depindem de altii si de Dumnezeu. Poate reusesc sa va fac sa va sunati parintii si sa petreceti mai mult timp cu ei, atit timp cit ii mai avem aproape de noi. Poate reusesc sa va fac sa alergati mai putin dupa bani, dupa vise, sa va opriti o secunda , sa trageti aer in piept si sa va bucurati de viata si de cei dragi. Poate va conving sa-i ajutati pe cei din jur si sa fiti mai ingaduitori cu ei. Gasiti un  copil cu probleme si ajutati-l. Ajutati un batran. Faceti lucrurile la timpul lor ! Faceti o fapta buna,in fond, doar asta ramane in urma noastra fie ca Dumnezeu exista fie ca nu.
"


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-07-09

Ce sper să nu se întâmple


Ce sper să nu se întâmple

  • Grațierea lui Adrian Năstase de către Crin Antonescu
    • simbolic, asta ar arăta că un politician de rang înalt nu poate fi condamnat
    • ar arăta că schimbarea șefilor camerelor și suspendarea precipitată avea acest scop
  •  Creșterea semnificativă a taxelor pe muncă și profit, sufocând și mai mult economia reală
    • ar fi nevoie de asta pentru a fideliza electoratul care depinde direct de stat
  • Creșterea deficitului bugetar
    • ar putea fi făcute creșteri de pensii și salarii la stat, înainte de alegeri, pe împrumut
    • am amaneta și mai mult din anii viitori, inclusiv pentru plata dobânzilor
    • bugetul s-ar dezechilibra și mai mult, sigura soluție ar rămâne inflația
  • Forțarea BNR să crească inflația
    • cel mai simplu se poate finanța deficitul bugetar dacă BNR "printează bani" - cumpără titluri de stat sau scade foarte mult dobânda cu care dă împrumut LEI
    • ar fi foarte păcat, dezinflația a avut costuri importante pentru economie. Echilibrul s-a realizat în ani de zile și se poate distruge în câteva luni
    • creșterea cursului euro arată deja o teamă de un asemenea scenariu
  • Un USL care câștigă alegerile la scor peste 66%, neavând nevoie de opoziție nici pentru a vota legi organice
  • Orice opoziție în stradă este reprimată cu violență (gen mineriade)
  • O procuratură/justiție care nu anchetează/condamnă pe nimeni apropiat puterii
  • PNL să fie dizolvat sau înghițit de către PSD
  • Represalii asupra presei care critică putere. O presă care slăvește în cor partidul și conducătorul iubit
  •  Update : am uitat de intrarea în sfera de influență a Rusiei. Nu de comunism mă tem, ci de KGB-ism


 Un mic remember. La minutul 0:32:15, înregistrare din 22 decembrie 1989 !!!, un general spune că "Frontul Salvării Naționale funcționează de 6 luni de zile". Cei care au organizat "revoluția '89" au preluat puterea politică și economică și au reprimat orice opoziție în fașă. Unde sunt manifestațiile de altă dată ...






Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-07-07

Băsescu, PDL, mitingul și colegul


Băsescu, PDL, mitingul și colegul

  Un coleg de serviciu mi-a spus cam așa : "Eu nu am ce căuta la mitingul PDL, pentru că nu sunt PDL-ist. Protestul meu va fi la vot, împotriva suspendării și pentru apărarea statului de drept". Nu se votase încă suspendarea, dar rezultatul era previzibil.

  Sincer să fiu, nici eu n-am fost entuziasmat de un miting la care vine Vasile Blaga. Chiar nu-mi amintesc să-l fi văzut măcar că simulează că ar susține reformele pe care PDL le-a promis și nu prea a reușit să le livreze. Oameni ca el au făcut ca PDL să ajungă cu credibilitatea atât de jos încât USL ar putea rămâne practic fără opoziție la viitoarele alegeri. Și fără opoziție este foarte rău, înseamnă abuzuri și furt la maxim.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-07-05

Demonstrația de la Universitate


Demonstrația de la Universitate

 Am trecut astăzi pe la Universitate. La fântâni era demonstrația ONG-urilor, iar vis-a-vis lângă TNB erau câteva persoane care făceau o contra-manifestație cu "Jos Băsescu".

 Manifestanții ONG s-au delimitat de toate partidele politice (PDL, USL) și au condamnat clasa politică actuală în ansamblu. S-au reclamat abuzurile recente asupra statului de drept. Am plecat destul de devreme, dar am surprins niște cadre cu mobilul.

S-a scandat "PDL și USL, aceeași mizerie"



  "Noi nu-l vrem nici pe Băsescu, nici pe Ponta și-Antonescu"
video 


 
"Poporul prost nu mai vrea băieți deștepți" și "La proba de dictatură, Ponta și Antonescu l-au plagiat pe Băsescu". Era undeva și un afiș contra exploatării de la Roșia Montana.



"Plagiați dictatura în altă parte"


S-a făcut apel la apărarea statului de drept: "Salvați Statul de Drept, Democrația, Libertatea; USL oprește-te !".


"Ne scuzați, credem că exagerați"

"Sunt un frate tânăr / Care crede în dreptate / Am ochi negri dar am mâinile curate" (cu ghilimele)


"Justiție liberă" și "Demisia lui Ponta, demisia guvernului USL, guvern de tehnocrați până la alegerile generale



  Aș vrea ca prietenii mei USL-iști (de fapt mai mult anti-PDL/Băsescu) să înțeleagă ca nu mai e vorba despre o controversă PDL vs. USL sau Băsescu vs. Ponta. Este vorba de respectarea Statului de Drept, care este menit să asigure faptul că nici o forță politică nu poate acționa discreționar, chiar dacă are o majoritate confortabilă.
  Spre deosebire de PDL, care avea o majoritate fragilă și mai era șicanat (inclusiv de Curtea Constituțională), USL-ul nu are practic opoziție și încearcă să obțină controlul absolut asupra tuturor puterilor statului, inclusiv judecătorească. Asta nu poate duce la nimic bun, decât dacă credeți că singura lor dorință este binele cetățenilor.




Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-07-04

Statul de drept

Statul de drept

 Statul de drept înseamnă respectarea unor reguli, chiar și atunci când nu-ți convin. Cine nu respectă regulile, este în stare de orice. USL a dovedit din nou că e hotărât să distrugă orice entitate care i s-ar putea opune intereselor sale, chiar și Avocatul Poporului.

 Trist este că abuzurile USL de demitere a șefilor camerelor parlamentare au găsit PDL având acolo două persoane care nu-mi provoacă nici o simpatie : Vasile Blaga și Roberta Anastase. Rămâne totuși un abuz grav, prin încălcarea regulilor de care PSD a beneficiat atunci când Mircea Geoană era la șefia Senatului.


 Atitudinea USL nu prevestește nimic bun despre cum se vor comporta dacă vor ajunge să câștige alegerile parlamentare din toamnă. Râsul satisfăcut al lui Cătălin Voicu în parlament îmi dă fiori.




Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-06-30

Victor Ponta și partea întunecată a forței


Ponta și partea întunecată a forței

 Victor Ponta, zis și micul "Che Guevara", sau "Titulescu" pentru liberali, era un politician din generația tânără, ceva mai cultivat și mai cumpătat decât colegii lui din PSD. Admiram la el că pe la talkshow-uri nu se repezea să arunce cu aprecieri pe care nu putea să le probeze, probabil și datorită formației juridice. Umbla vorba că aduce în PSD și o privire mai doctrinară, bazată pe ideologia de stânga.

 Ca și în celebra serie Star Wars, el apare ca fiind cel care ar putea să echilibreze balanța forței și să reformeze PSD până la a deveni frecventabil. Reușește chiar o alianța cu tradiționalul adversar ideologic (PNL), totul cu scopul declarat de a aduce în sfârșit pacea în Imperiul Galactic Dâmbovițean.

 Între timp, în lupta lui de a deveni un adevărat Jedi PSD, micu Jedi își bagă o mână pe unde nu trebuie, câștigă niște comisioane consistente de la consultanță juridică. Deși câștigă, își pierde mâna, care este înlocuită imediat cu una mecanică, care funcționează inclusiv ca un obraz foarte gros.

 Totul pare să continue conform planului, deși există tot felul de lupte politice. Consiliul lui Boc este slab, nu reușește să se impună, perpetuând haosul în Imperiul Galactic Dâmbovițean. Cancelarul propune o unire a forțelor și o concentrare a puterii.

 Cel care îl susține pe micul Jedi Ponta să capete mai multe responsabilități este chiar master Yoda Base, mentorul Jedi-ilor PDL-iști, care afirmase în trecut că Jedi Ponta nu este încă pregătit ca să fie șef de guvern. Cancelarul îl susține însă și el, iar Imperiul pare a-și regăsi în sfârșit unitatea.

 Dar lucrurile nu sunt exact ceea ce par. Cancelarul îl ademenește pe micul Jedi să-și sporească puterile, să cunoască și partea întunecată a forței, care îi promite realizări încă și mai mărețe. Micul Jedi Ponta are mereu coșmaruri în care își pierde prea iubitul doctorat. Cancelarul îi spune că partea întunecată a forței îi poate da puterea să împiedice asta. Nu e clar exact cine este Cancelarul pentru că poartă cam tot timpul glugă, dar criticii de film spun că reprezintă chintesența dintre Voiculescu, Iliescu, Hrebenciuc și Năstase.



 Jedi Ponta se apucă să mătrășească la mici Jedi PDL-iști de prin toate cotloanele administrației, aducând mare tristețe în sufletul lui Yoda. Rămân doar o mică mână de Jedi seniori, șifonați ca vai de ei. Marele Yoda scapă și de data asta, deși este amenințat constant cu suspendarea ... gâtului în vârful sabiei ... laser frate.

 Armata de clone și tonomate pregătită în secret de Cancelar atacă și ultimele redute ale rezistenței PDL, dar rezistența reușește să respingă atacul, deși cu pierderi foarte mari. Un senior Jedi (unii zic că Funeriu) reușește aproape să îl doboare pe Jedi Ponta, dar acesta scapă miraculos cu ajutorul Cancelarului. Doctoratul său însă are de suferit oprobiul public internațional și în final decedează. Cancelarul îi înlocuiește membrele și organele amputate din confruntare cu unele artificiale, mediatice.

 În locul lui "micul Jedi Ponta" apare un nou Lord al părții întunecate a forței, care nu mai poate să se întoarcă de pe drumul ales de Cancelar. Are încă multă putere, din păcate nu se mai poate bucura de ea, pentru că a devenit sclavul ei.

 Lupta de guerilă continuă, fară mari succese de partea Rezistenței. Totuși, undeva în deșert, poate tocmai crește o nouă speranță.

[Acesta este un pamflet, orice neconcordanță cu personajele reale este pur întâmplătoare]



Comentariu

M-am ferit până acum să comentez persoane publice, dar sincer acum îmi este frică pentru democrația din România.

 Chiar și "dictatorul" Băsescu, atunci când planul său a fost anulat de Curtea Constituțională s-a întors cu coada între picioare și a găsit altă variantă : creșterea TVA. Victor Ponta spune însă că nu-i pasă ce decide Curtea Constituțională. El trebuie să demonstreze că este foarte macho, demite pe oricine nu este cu el, preia controlul unor instituții doar pentru a scăpa de niște acuzații ale opoziției. Cine este dictatorul acum ?

 Văd la Victor Ponta același tip de transformare în rău pe care a suferit-o Mircea Geoană când a devenit candidatul PSD la prezidențiale. Nu "flacăra violet" l-a afectat pe Geoană, ci sentimentul imposturii atunci când a trebuit să devină treptat altul decât era, de exemplu să își exploateze copiii  pentru un teatru ieftin de campanie electorală. Partea întunecată a forței este seducătoare și puțini îi rezistă.

  Revin cu un citat din Star Wars, în ghilimele : “Deci așa moare democrația…într-un cor de aplauze?



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-06-26

Review Samsung Galaxy Nexus I9250 - partea 1


Review Samsung Galaxy Nexus I9250
- partea I -

 Am cumpărat cu aproape 3 luni în urmă telefonul Samsung Galaxy Nexus. Sunt relativ mulțumit de el, în sensul că este un smartphone competitiv, dar vine cu obișnuitele dezavantaje ale telefoanelor "deștepte", de exemplu bateria ține destul de puțin.

 
Obiective la cumpărare

 M-am hotărât cu greu să-mi schimb telefonul Nokia 3110c (clasic), un telefon robust cu meniuri simple care mergeau impecabil. Telefonul avea o autonomie de aproape o săptămână.

 Din păcate browserul Internet nu suporta prea multe pagini, puteam citi știrile doar pe hotnews și nici acolo nu se vedeau toate articolele. De asemenea îmi doream să citesc în drum spre serviciu diverse bloguri (feed-uri RSS). De multe ori am nevoie de informații de pe web undeva unde nu am desktop/laptop.

 O cameră mai performantă a fost și ea pe lista de cerințe, am pierdut multe instantanee interesante din cauza calității camerei de la 3110 (pe care nici nu am dorit-o inițial). Înregistrarea video (eventual HD) este și ea o facilitate pe care să o dorești la mobil.

  Nu în ultimul rând, doream să primesc acasă update-uri de calendar și email relativ la serviciu (din motive de securitate nu funcționează pe desktop). Mi s-a părut interesant să am și GPS/hartă la purtător, nu pentru mașină ci pentru găsit diverse străzi prin București.

 De asemenea m-am gândit că un calendar personal mai ușor de folosit și actualizabil de pe desktop m-ar ajuta să mă organizez mai bine. Posibilitatea de a citi/răspunde la email este și ea mai bună la un smartphone.

 Ca și oportunitate, m-am gândit să am și posibilitatea să-mi programez propriile aplicații dacă îmi vine cheful. Apoi a apărut și ideea cu senzorul de presiune (barometru). Busola, senzorul de mișcare sunt iar niște facilități "cool" (chiar dacă nu s-au dovedit până acum utile). Nu m-au interesat foarte tare jocurile.


Alegerea / comparații:

 Pe lista scurtă de 3 telefoane "deștepte" și "de ultimă generație" am avut:
  • iPhone 4S
  • Samsung Galaxy S II
  • Samsung Galaxy Nexus
 Am renunțat cu regret la iPhone în primul rând din considerente de programabilitate. Chiar dacă nu am programat încă pe el, îmi place să știu că pot să o fac fără să trebuiască să-mi cumpăr și Mac. Am pierdut o cameră puțin mai bună, interfață un pic mai intuitivă, un plus de responsivitate. Am câștigat mai multe aplicații (multe gratuite), integrare foarte bună cu Google, vizionare site-uri cu flash.

 Am renunțat la Galaxy S II doar pentru că Galaxy Nexus are și senzor de presiune (barometru). Probabil pentru mulți este un moft, dar eu mi-am dorit de ani de zile un barometru care chiar funcționează. Ambele suportă Android ICS 4, Galaxy Nexus îl are default însă. Am câștigat barometru, un ecran un pic mai mare, butoane afișate pe display (se poate refolosi spațiul dacă aplicația știe). Teoretic, fiind telefonul "Google", Galaxy Nexus ar trebui să aibe update-uri mai prompte. Altfel, Galaxy S II este un telefon foarte testat (deci de încredere), cu un procesor aproape identic.

 Nu am avut răbdare să apară Galaxy S III sau iPhone 5 care probabil ar fi avut și ele barometru. Galaxy Nexus pare un pic cam mare la început, dar nu este deloc incomod, iar dimensiunea mai mare ajută mult la navigarea Internet.


 Partea a doua o găsiți aici



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-06-21

De ce mă bucur pentru răul altuia


De ce mă bucur pentru răul altuia

 Am spus că procesele lui Năstase și Remes reprezintă o miză uriașă pentru direcția în care va porni România, detalii aici. Efectele condamnării definitive a lui Năstase la 2 ani de închisoare vor fi enorme pe termen lung. Câteva direcții de influență pozitivă:

  •  Se rupe mitul politicianului care este deasupra justiție. Dacă comiți ilegalități când ești pe val, roata puterii se poate întoarce și poți ajunge la pușcărie, fără să te poți bucura de ce ai adunat. Nu contează cât ai ajuns de sus. Sigur va exista un dușman interesat să îți dezgroape secretele incriminabile. Politicienii vor fura mai puțin, mai cu frică.
  • Crește curajul de a demasca și sancționa fapte de corupție, există dovada că pot fi pedepsite. Asta va schimba ușor atitudinea întregii societăți, de la procurori, judecători și până la nedreptățiții mici care suferă acum în tăcere. Corupții nu vor fi condamnați întotdeauna penal, dar se vor putea obține mai ușor victorii simbolice precum demisia.
  •  Acum toți politicienii vor fi motivați să creeze o justiție cât mai independentă și mai imparțială, pentru a fi protejați de eventuale procese incorecte atunci când ajung în opoziție. Până acum mulți sperau că doar influența obținută la putere este suficientă pentru descurajarea oricărui proces penal (corect sau incorect).
  •  Economic este un semnal foarte bun. Investitorii externi serioși vor știi că dacă au un litigiu cu protejatul unui politician puternic (chiar prim ministru), justiția poate restabili o relație echitabilă între părți. Chiar și doar posibilitatea unei condamnări ulterioare pentru corupție va scade automat tentația de a cere șpagă investitorului. Intrarea în Spațiul Schengen poate fi un bonus.
  •  Nu în ultimul rând, competiția între politicieni va deveni mai corectă. Dacă riscul condamnării devine mai mare, atunci chiar politicienii corupți vor fura mai puțin și vor avea mai puține fonduri discreționare în campania electorală. Astfel, avantajul competitiv (incorect) în cursa electorală a politicienilor corupți scade, ceea ce va face loc, sperăm, unor politiceini mai integrii


 Încheiere

 Știu, nu se vor schimba toate de mâine ca prin minute. Mă bucur însă că într-o masă de vești proaste a apărut și o veste dătătoare de speranță despre însănătoșirea României. S-a făcut un pas, trebuie să avem grijă ca evoluția să continue în aceeași direcție.

 Felicitări procurorilor și judecătorilor care au avut curajul să condamne o persoană atât de influentă ! Mai că merită și PDL-ul să-i fie iertate niște păcate pentru asta.


 Update: postul a fost scris înainte să aflu de ... tentativa de încercare de sinucidere. Nu cred că schimbă multe, vreau doar să precizez că nu mă bucur de nefericirea familiei lui ci de ceea ce (sper) că înseamnă această condamnare pentru însănătoșirea clasei politice.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-06-17

Numărul 65 fost 91

Numărul 65 fost 91

 Aveți idee cum s-ar putea ajunge în această situație ?




Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2012-06-13

Frumusețile Bucureștiului

Frumusețile Bucureștiului

 Cobor din tramvai la Unirii și văd un grup de turiști care traversau organizați. Păreau pensionari, probabil din Germania, după câteva silabe interceptate. Au traversat cu mine spre zona fostei Bănci a Religiilor.

  Mi-a fost jenă de impresia pe care au avut-o la gropile din trotuar și la comerțul ambulant care aglomerează și urâțește locul. N-am văzut așa ceva nici în Praga, nici în Paris, nici în Munhen, nici în Budapesta. Vrem să fim oraș turistic cu un astfel de centru ?

  Astă seară nu mai erau decât câțiva vânzători ambulanți și niște manechine și mese legate cu lanț de gardul public. Oare încă un mandat al primarilor realeși ai zonei (Oprescu și Vanghelie) este suficient pentru a repara gropile din trotuar și a da un aspect civilizat zonei ?

Update : câteva exemple:

















Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Facebook