2011-05-28

Proprietatea si bunastarea



Proprietatea si bunăstarea

 Omul nu trăieşte cu mijloace de producţie (fabrică, utilaj), ci cu bunuri şi servicii create pe baza lor. A avea în proprietate un mijloc de producţie nu înseamnă automat că vei dispune de toate roadele sale.

 De exemplu dacă deţin o fabrică de pantofi, nu voi putea folosi foarte multe perechi eu însumi. Cvasitotalitatea producţiei va ajunge să crească bunăstarea cumpărătorilor, care nu trebuie să meargă desculţi sau cu pantofii mai vechi. Faptul că există clienţi este în sine garanţia că acea firmă contribuie la bunăstarea generală, s-au creat mai mulţi pantofi.

 Faptul că cineva deţine o fabrică evaluată la X perechi de pantofi ca valoare nu înseamnă că el poate efectiv consuma produse în acea cantitate. Din profitul realizat el va consuma într-adevăr alte produse, poate de lux, produse în alte fabrici de către cei care i-au cumpărat pantofii, dar asta nu înseamnă că un om poate consuma atât de multe produse încât să nu mai existe destul pentru ceilalţi. Cel mai perfid joc  pe care îl poate juca este să dezmembreze fabrica, deşi dacă fabrica este rentabilă şi a plătit suficient de mult pe ea nu o va face.

 Până acum deţinătorul proprietăţii nu a fost relevant, putea fi proprietate privată sau de stat. Odată avută cantitatea de produse create într-o economie la un moment dat, se mai pune doar problema împărţirii produselor între membrii societăţii, mai egalitaristă sau mai axată pe recompensarea elitelor.

 Administrarea firmei

 Marea diferenţă o face felul în care este administrată firma. Un proprietar cu putere de decizie va face tot posibilul ca firma să producă, să aibe vânzări cu consum minim de resurse, pentru a-şi maximiza profitul. Totuşi să ne amintim că ceea ce se produce este important, şi felul în care se consumă resursele, evaluat prin "cheltuieli".

 Profitul proprietarului corelează foarte bine cu cantitatea/calitatea produselor şi eficienţa folosirii resurselor (în afară de situaţii monopoliste).

 Există unele resurse greu divizibile, precum rezervele de petrol, gaze, apă, metale preţioase. În această situaţie probabil proprietatea de stat este cea mai bună soluţie, eventual cu administrare privată şi împărţirea profitului.


 Proprietatea publică sau privată

 Proprietatea "publică", precum este cea de stat şi chiar cea cu acţionari foarte mulţi şi fără putere de control tinde să fie mai puţin interesată de cantitatea de produse şi eficienţă folosirii resurselor.

 Un muncitor proprietar alături de ceilalţi la fabrica în care lucrează va putea aproape întotdeauna să câştige mai mult furând din fabrică decât câştigă doar prin acţiunile pe care le deţine la firmă.

 În primul rând orice pagubă produsă firmei se va împărţii între toţi micii acţionari, pe când veniturile ilicite pot fi teoretic oricât de mari. Nu trebuie să existe neapărat un furt, este de ajuns să existe comoditatea şi dezinteresul. În scurt timp însă, generalizarea acestor practici scade cantitatea totală de produse, deci scade bunăstarea generală.


 Crearea de locuri de muncă

 Nici măcar crearea de locuri de muncă nu este în sine relevantă. Dacă am putea să producem toate cele trebuincioase pentru toţi oamenii cu 1% din muncitori, am putea pune un impozit uriaş care să redistribuie produsele tuturor (care sunt suficiente prin ipoteză).

 Ipoteza ascunde însă o precondiţie greu de realizat, anume că cei 1% vor fi motivaţi să muncească în timp ce cei 99% stau degeaba. Întotdeauna este posibil ca o parte din muncă celor 1% să fie preluată de cineva din cei 99%, eventual mult mai mulţi (să spunem că sunt mai puţin eficienţi), asta ducând însă la o uşurare a celor 1% şi o echitate mai bună.


Impozitul

  Un factor important pentru a motiva folosirea mijloacelor de producţie este impozitul pe mijloacele de producţie (terenuri, clădiri). Fără acest impozit,  proprietarii le-ar putea ţine nefolosite, aşteptând să crescă preţul în urma lipsei de ofertă. Existenţa unui impozit crează un cost care motivează proprietarul să pună proprietatea lui la muncă, pentru a crea bunuri/servicii către societate.

 De exemplu proprietarul închiriază casa ca să nu stea în pierdere plătind impozitul. Banii pe care îi câştigă sunt mai puţin relevanţi, chiriaşul a reuşit să-i câştige cumva. Important este că cineva are unde să locuiască, nu stă pe drumuri în timp ce locuinţele stau nelocuite.

  Avantajul proprietăţii, uneori moştenit fără a exista vreun merit, poate fi echilibrat prin impozitarea pe profit, pe cheltuieli, pe proprietate. Practic jocul cere să creezi bunăstare eficient sau să dai proprietatea altuia mai bun.

 Nivelul impozitării are însă un optim undeva "la mijloc", depăşirea lui ducând la demotivarea proprietăţii şi antreprenoriatului. Dacă nu o pot duce mult mai bine la efort mai mare (precum într-o societate socialistă), mai bine stau în banca mea, fac minimul necesar, primesc "după nevoi", chiar dacă astfel bunăstarea generală scade treptat şi în final şi a mea.


  Concluzie

  Sistemul de proprietate şi retribuire este menit să aproximeze optimul de motivaţie pentru a maximiza bunăstarea societăţii. Piaţa liberă nu reuşeşte întotdeauna să fie foarte aproape de optim, şi nici resursele nu le economiseşte suficient de multe ori, dar reuşeşte să fie un sistem care motivează la producerea unei bunăstări cât mai mari cu resursele existente.

 Proprietatea "celor mulţi", mai echitabilă în teorie, are o hibă mai puţin evidentă în sensul că indivizii au o slabă motivare pentru a acţiona în sensul eficientizării activităţii economice, fapt ce ar explica slaba performanţă economică a sistemelor economice care nu se bazează pe proprietatea individului şi economie de piaţă.

P.S. Articolul a fost inspirat de comentariile la un articol mai vechi : Doctrinele politice stanga/dreapta


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

2011-05-22

Garanţia la Asus


Garanţia la Asus

 Am avut nişte probleme cu laptopul Asus K52JR şi am apelat la garanţie, de unde şi preocuparea mea dintr-un post recent, era cumpărat de la Emag. A fost un pic vina mea, am făcut un downgrade de bios care a eşuat. Am folosit tool-ul Asus din bios - EasyFlash, despre care am aflat apoi că are unele probleme când citeşte de pe partiţie NTFS. A dat un warning că nu recunoaşte "bios signature" dar m-am bazat că dacă nu merge face rollback. Nu a făcut rollback, a murit put şi simplu, nu s-a mai aprins nici măcar ledul de charging, deci nu încercaţi asta acasă. A trebuit schimbată placa de bază !


Forum Asus

 După ce am încercat toate trick-urile posibile de pe Internet fără succes, am încercat pe forum Asus unde aveam cont de "VIP" cică, le-am spus că a eşuat downgrade-ul de bios şi le-am cerut o procedură de fallback. După 3 zile mi-au răspuns să mă adresez la service (nu m-au mai trecut prin Emag).


Predarea la service

 Am mers la "Euro Service Center" (R.H.S), undeva pe strada Pipera 55B, cu factura şi carnetul de garanţie. La intrare noroi şi gropi, un TIR se clătina aproape să se răstoarne. Nu există clar marcat numărul. Este următoarea intrare "fără număr" pe stânga, după cea cu sensuri unice.

 La service o doamnă aproape amabilă, dar având o urmă de greaţă în voce când încercam să fiu proactiv şi să o ajut :  "AAACUM vă iau datele...!". S-a amabilizat apoi treptat, îi mai lipsea doar un pic pentru a deveni o experienţă agreabilă.

 M-a întrebat dacă este laptopul aprins şi i-am spus că nu porneşte. A notat asta şi fericit, n-am mai intrat în detalii despre cum s-a întâmplat.

 La modul formal lucrurile au fost ok, mi-a explicat că nu trebuie ambalajul pe care m-am chinuit să îl păstrez cum scrie prin prospecte. M-a întrebat dacă am date importante şi mi-a explicat că nu garantează că le pot salva. Mi-a dat un proces verbal de primire şi mi-a spus termenul de rezolvare, că pot suna...

 Dacă e cineva interesat de external review, predarea s-a petrecut pe 6 mai 2011, în jurul orei 10:00. I-aş da nota 8 pentru lipsa de "zâmbet" din voce.

 Am primit email că laptopul a intrat în service. După câteva zile am primit email că laptopul a fost reparat. Nu era foarte clar dacă este gata să-l ridic şi de unde. Am sunat şi cineva mi-a spus cam neconvingător că dacă am primit email pot să vin să-l ridic.


Recuperarea

  Am fost în acelaşi loc şi sunt fericitul posesor al unui laptop funcţional din nou ! Se pare că au schimbat întreaga placă de bază. Carcasa, ecranul şi bateria (semnate discret de mine) sunt cele originale. Din păcate ţârâitul fin de "bobină" nu a dispărut, am văzut că e o problemă generală a acestui model (Asus K52JR). Ori nu s-au priceput reparatorii să diagnosticheze, ori nu există o procedură de resetare a biosului, ceea ce mi se pare jenant în deceniul biosului dual.

 Doamna de la ghişeu chiar a zâmbit, nu la mine însă. Ca şi profesionalism a fost foarte ok de la un capăt la altul, păcat că e cam intolerantă cu orice nu se face în ordinea ei prestabilită. Adică e ok să le facă cum ştie ea, dar poate să explice mai amabil.

 Per ansamblu, garanţiei îi dau o bine-meritată notă de 9, mi-au pus chiar un şurub care lipsea, datele pe disk sunt intacte, nu văd urme de zgârieturi, etc. Partiţia de Linux a necesitat check.


 Concluzie

 Remarc din nou că o firmă cu pretenţii (nu neapărat cea mai scumpă) face diferenţa nu atât când produsul merge, ci mai ales când ai probleme.

 Am înţeles că au şi service post garanţie (contra cost) la acelaşi sediu. De reţinut.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

2011-05-20

Se mai întâmplă şi lucruri frumoase

Se mai întâmplă şi lucruri frumoase

    Astăzi la metrou Aurel Vlaicu un tânăr a ajutat pe cineva să urce un carucior de copii pe scări.



"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

2011-05-18

Cauciucuri de vară, iarnă sau "all seasons" ?



Cauciucuri de vară, iarnă sau "all seasons" ?

  Update 2011-10-15 : pentru a nu lua amendă, dacă drumul este acoperit cu zăpadă, gheață sau polei trebuie să aveți pe toate cele 4 roți cauciucuri marcare M+S sau similar. Vezi site poliție.


  Din câte am aflat dintr-o mică cercetare online, iată o comparaţie între tipurile de cauciucuri:

  1. Cauciucurile de vară - sunt optimizate să funcţioneze la temperaturi de vară (pozitive), frânează bine şi pe ploaie având un profil care aruncă apa în exterior prevenind acvaplanarea.

 Iarna devin rigide şi nu mai frânează bine nici pe asfalt uscat, dar mai ales pe şosea udă şi zăpadă, de pe la 7 grade în jos. Profilul nu este prea eficient pe zăpadă.


  2. Cauciucurile de iarnă - sunt optimizate pentru a lucra la temperaturi mici (de la 7 grade în jos), păstrând elasticitatea necesară frânării. Profilul este optimizat pentru aderenţa la zăpadă. Se spune că iarna, nişte cauciucuri de iarnă moderat  uzate sunt mai eficiente decât orice cauciucuri de vară noi. Diferenţa se vede mai ales la plecatul de pe loc şi frânare. Se pot recunoaşte după un fulg de zăpadă într-un triunghi/munte stilizat ("condiţii grele de iarnă"). Marcajul M+S poate apare şi el, dar este întâlnit şi la "all seasons".

 Fiind moi însă, vara se uzează mult mai repede, unele fac şi un zgomot specific (uruit). Profilul de zăpadă nu este foarte eficient pe ploaie, frânează foarte prost, cam la fel de prost precum frânează cauciucurile de vară iarna pe carosabil umed. La temperaturi mari de vară şi solicitare există chiar riscul să explodeze.



 3. Cauciucurile "all seasons" (pentru toate anotimpurile) sunt un compromis între primele două. Se uzează mai puţin vara decât cauciucurile de iarnă, sunt mai puţin zgomotoase, au un profil mai apropiat de zăpadă dar care încearcă să rămână eficient şi pe ploaie. În principiu doar existenţa marcajulu"M + S" (mud and snow = noroi şi zăpadă) ar spune deja că acel cauciuc se comportă bine iarna, dar cel mai bine căutaţi unele marcate cu fulg. Ca să arate că se comporte bine şi vara, cauciucurile all season ar putea avea şi un marcaj cu soare într-un pătrat, care spune că nu au probleme cu căldura.

  Se pare că pierd totuşi din aderenţa la sub zero grade (faţa de cele dedicate de iarnă) şi sunt ceva mai zgomotoase vara. Se uzează şi ceva mai repede vara. Sunt ceva mai scumpe decât anvelopele de vară.


Atenţie!


Am înţeles că poliţia va accepta cauciucurile ca fiind conform legii în perioada de iarnă dacă au inscripţionat un fulg de nea. Dacă au doar M+S va fi cu discuţie, recomand să ţineţi în maşină factura pe care scrie seria şi că sunt "all season"Se pare că legea se referă la cauciucuri omologate conform Directiva 92/23/CE, care au inscripţia "M+S sau M.S sau M&S" (Mud and Snow). Dacă au şi fulg cu atât mai bine, dar nu este obligatoriu. Producătorii de cauciucuri au început mai recent să le semneze şi cu fulg.




Cea mai bună alegere

 Pentru cea mai bună frânare şi demaraj trebuie folosite cauciucuri specifice fiecărei condiţii meteo. Vara cauciucuri de vară, iarna cauciucuri de iarnă. Chiar şi între cauciucurile de vară există unele optimizate pentre viteză pe drum drept (late) şi altele pentru ploaie (mai puţin late, cu profil specific).


 În practică, diferenţa majoră se simte pe zăpadă când ai anvelope de iarnă pe faţă (la roţile de tracţiune), la frânare şi la plecare de pe loc. Cei care rămân blocaţi pe deal la Marriot când ninge au de obicei anvelope de vară pe roţile din faţă. Pe gheaţa însă toate cauciucurile derapează, pe ploaie e suficient să mergi ceva mai încet.

 Avantajul de a avea toate cele 4 roţi de iarnă sau a avea anvelope de ploaie pe ploaie ajută bineînţeles, dar se pot uşor "anula" conducând ceva mai repede decât este necesar. A avea cauciucuri "super bune" poate predispune la a conduce mai puţin preventiv, la fel cu celelalte sisteme menite a creşte siguranţa.


 Abordări cauciucuri de iarnă

 Dacă schimbi cauciucurile de iarnă cu vară şi invers pe aceleaşi jante, trebuie şi re-echilibrate roţile. Nu este atât de preţ (aprox 15RON la jante de tablă), cât de faptul că nu o poţi face de unul singur, şi nu o poţi face oriunde. Mă gândesc că îmbătrânesc şi mai uşor cauciucurile, dacă stă interiorul în aer liber, intră şi mizerie, etc.

 Cel mai convenabil este să ai cauciucurile de iarnă pe jante diferite, să le poţi schimba mai uşor. Un compromis, dacă ai jante de aliaj pentru vară este să ai jante de tablă pentru iarnă (cost mai mic).

 Cauciucurile de iarnă trebuie depozitate undeva (cu sau fără jante). Am înţeles că au apărut şi în România "hoteluri de roţi" unde poţi depozita celălalt rând de cauciucuri contra unei sume de bani.







Alegerea mea

 Eu nu prea merg cu maşina pe zăpadă, conduc încet şi atent, nu am avut până acum probleme nici cu cauciucurile de vară, nu am rămas pe deal la Marriot ;) Recunosc avantajele cauciucurilor de iarnă dar este o investiţie cam mare pentru cât de mult folosesc eu maşina iarna.

 S-a întâmplat să am cauciucurile de pe spate foarte uzate. Erau uzate neuniform (au fost pe faţă la un moment dat) şi produceau o oscilaţie stânga-dreapta a maşinii, mai ales la viteze mici. Călătorii din spate cam aveau "rău de mare" :) Am observat târziu efectul şi a mai trecut un timp până să găsesc cauza.

 Iniţial am vrut să iau două cauciucuri de vară pentru faţă şi să le mut pe cele de pe faţă pe spate, pentru a avea cele mai bune cauciucuri pe faţă. Am căutat să fie identice ca model cu cele existente (Matador) pentru a putea să le combin altfel la nevoie. Cauciucurile de pe faţă erau aproape noi.

 Nu am găsit Matador şi mi-a venit alta idee. Am cumpărat două cauciucuri "all seasons" Debica Navigator 2 şi le-am pus pe spate. Acolo se uzează mai puţin şi în caz de ploaie cauciucurile de vară de pe faţă ar putea fi un pic mai eficiente.

 Cauciucurile au marcat clar pe lateral, în 4 pătrate : fulg de nea (zăpadă), picătura de ploaie, un soare (vară) şi un semn şerpuit care probabil semnifică "noroi". De asemenea au scris mare M+S (mud and snow).

 Ca de obicei am cumpărat anvelope noi, o firmă la care sper să mai găsesc identice pe viitor. Am cumpărat din supermarket (chiar dacă mai scumpe) în ideea să nu nimeresc re-eşapate şi să le pot returna dacă echilibrarea ar fi relevat vreun defect din fabricaţie. Primele teste sunt bune, mişcarea de barcă a dispărut, nu am observat să fie prea zgomotoase. Pe străzi bune îmi aminteşte de cum mergea când era nouă ...

 Pentru iarnă am variante :

 1. să iau încă două "all season" şi să le pun pe faţă (noi, identice)

 2. să iau o pereche de iarnă pentru faţă (tracţiune poate mai bună dar sunt diferite si pot frâna ciudat)

 3. (varianta de avarie) mut pe faţa cauciucurile all season și le pun pe cele de vară pe spate. Nu acoperă litera legii, dar ar trebui să fie mai bine decât cum am mers până acum - cu cauciucuri de vară.

 Ideal ar fi 4 cauciucuri de iarnă, dar nu prea merită investiţia pentru cât merg eu, fac doar vreo 7-8000km pe an, majoritatea vara. Apoi nu prea merge petec nou la Solenza veche...


P.S. Vă rog completaţi dacă aveţi mai multe informaţii.

"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului


NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !


2011-05-13

Returnarea produselor la Emag


Returnarea produselor la Emag

 Am fost la Emag Crângaşi pentru un mic gadget. Pe drum am întâlnit un domn şi un adolescent care doreau să returneze un monitor HD Samsung care făcea un zgomot. Era sâmbătă 7 mai, puţin înainde de ora 14:00.

 Până s-au învârtit ei să afle unde trebuie să se adreseze s-a făcut 14:10, iar programul la service se termina la 14:00. O doamnă i-a spus prin uşa întredeschisă că s-a închis.

L-am sfătuit să depună o cerere scrisă cu număr de înregistrare şi ştampilă dacă este la sfârşitul celor 30 zile în care poate returna marfa. Legal este doar 10 zile pentru cumpărăturile online, dar Emag oferă o perioadă extinsă.

 Am fost foarte curios cum se termină povestea, aşa că în timp ce îmi mai "clăteam ochii" cu nişte produse electronice am stat şi cu ochii pe ei. Au ajuns la zona de ridicare marfă şi cineva i-a preluat şi au mers în camera de garanţie (unde se terminase programul). Au stat ceva timp, mi-era teamă că i-au luat doar ca să nu facă scandal de faţă cu clienţii.

  Am fost plăcut surprins când au ieşit şi mi-au spus că le-au primit produsul înapoi deşi chiar trecuseră un pic peste cele 30 zile. Au primit o foaie cu care să-şi ridice banii şi i-am văzut şi la casă unde părea totul în regulă.


  A fost o surpriză plăcută, eu fiind obişnuit cu vânzătorii care încearcă să te convingă că anormalul "este normal" şi că, clientul face prea mult caz de un lucru minor. Era totuşi mai inspirat dacă îl duceau înapoi chiar în primele zile, se pare că a făcut acea problemă de la început. Probabil a ajutat şi faptul că mai reclamaseră clienţi aceeaşi problemă.

 Chiar nu înţeleg de ce sunt atâtea produse care au un zgomot ca de "bloc de înaltă" de la televizoarele pe lămpi. Am înţeles că sunt cauzate de piese de slabă calitate ("singing capacitor") sau bobine care nu sunt acoperite cu o pastă care să le ţină să nu vibreze. Multă lume nu le aude dar pe mine chiar mă deranjază. Până şi mouse-ul laser ergonomic (Microsoft 7000) are acel zgomot, şi GPS-ul Garmin, dar la astea două nu este atât de enervant ca la laptop.


 Încheiere

 Menirea acestui post este să fie un feedback pozitiv pentru magazinele care aplică abordări prietenoase cu clienţii. Majoritatea clienţilor sunt mulţumiţi cu produsele lor şi nu folosesc facilitatea, puţinii clienţi care au ghinion merită să aibă o metodă de a anula o afacere care simt că-i dezavantajează.

 S-ar putea să merite un preţ puţin mai mare la produse pentru a avea o astfel de garanţie că dacă ceva nu este în regulă poţi returna fără (prea multe) comentarii. Este ca o asigurare foarte ieftină prin care îţi împarţi riscul cu ceilalţi clienţi şi magazinul.

 Există şi o limită totuşi, televizorul pe care vreau să-l cumpâr (Samsung LE32650) era cu vreo 200 RON mai scump decât preţul la un alt magazin "cu nume" (Domo), probabil este încă perioada de recuperare a investiţiei de la Reţeaua Emag. Eu n-am câştigat nimic, aşa că mai aştept...

 Dacă nu pun un preţ decent s-ar putea să cumpăr TV-ul de la alt magazin, mai ales că nu îl mai au deloc în ofertă acum, dar pentru produse cu preţ apropiat de alte magazine "no-name" voi prefera în continuare Emag, fie şi pentru că au deschis până la 20:00 şi pot să trec după serviciu să iau produsul.

 Cred că nu mai e cazul să spun că dacă primeam ceva de la ei să scriu asta nu spuneam şi că sunt cam scumpi în ultima vreme ;)


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

2011-05-06

Ghid cumpărare televizor plat 2


Ghid cumpărare televizor plat 
partea II
 Plasma, LED sau LCD ?

  Comparaţie : Plasma, LED şi LCD
  •  Plasma are culori mai vii şi mai aproape de real decât LED şi LCD, din păcate sunt mai scumpe şi rentează în general la dimensiuni mari. În magazine, din cauza luminii puternice plasmele par mai şterse, dar la iluminat normal de cameră au o calitate mai bună decât LED/LCD, au "negrul cel mai negru", se văd bine şi privite dintr-o parte (spre deosebire de LCD/LED). Au însă un timp de răspuns mai mare, nu sunt recomandate pentru jocuri pe calculator. Există si un efect de memorie, ecranul rămâne pătat dacă se afişează foarte lung timp acelaşi lucru.
  • LED este tot un LCD, dar care este luminat cu led-uri în loc de "neon". Rezultă un ecran mai luminos, util mai ales când în cameră este lumină puternică. Când led-urile sunt pe marginea ecranului (edge) se obţine un ecran foarte subţire, dar din păcate iluminarea nu este uniformă, iar la imagini foarte întunecate se văd norişori de lumină pe la margini. Cele mai performante ecrane LED sunt cele cu iluminare din spate (backlight), întrucât se poate varia lumina pe porţiuni, obţinându-se un "negru intens" şi mai multe nuanţe de culori pe zone mai puţin luminate. Backlight sunt însă mai groase. Televizoarele LED sunt ceva mai scumpe decât LCD clasic. Mai este posibil să apară o virare în albastru a anumitor tipuri de ecran.
  • LCD ca şi la LED foloseşte o sursă de lumină care trece prin cristale lichide care filtrează selectiv lumina lăsând să treacă culorile necesare. La LCD-ul clasic se foloseşte ca sursă de lumină un fel de "neon" : CCFL ("cold cathode fluorescent lamp"). Ca şi la LED, din cauză că lumina este filtrată (nu combinată), nu se pot reprezenta foarte bine toate nuanţele de culori vizibile, ci doar vreo 50-60% (estimare). Totuşi este suficient pentru o experienţa vizuală agreabilă.

     Televizoarele cu tub (CRT) aveau avantajul de a combina lumina RGB (Red, Green, Blue) şi de aceea au şi un contrast mult mai bun, dar nu prea scalează la rezoluţi HDTV. Tehnologia actuală este departe de perfecţiune ca şi culori dar avansează continuu.


 Alegerea mea

 Plasma mi se pare prea scumpă şi oferta destul de limitată. LED-ul nu mi se pare că merită diferenţa de preţ, eu folosesc seara şi ar fi probabil prea luminos. O să aleg LCD-ul clasic pentru că în general prefer un negru mai "gri" care nu crează contrast foarte puternic pentru ochi. Într-o zi vor apare poate televizoare OLED care să poată într-adevăr să aibă culori fidel naturale...


 P.S. Vă rog semnalaţi orice corecturi sau completări !

 P.S.2 Un link interesant despre cum producătorii reglează televizoarele prost (lumină/contast prea puternice) pentru a "da bine" în magazin (engleză) : http://prolost.com/blog/2011/3/28/your-new-tv-ruins-movies.html

"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

2011-05-04

Adoptarea euro şi fotbalul



Adoptarea euro şi fotbalul

 A avea încă leul ca monedă naţională este ca şi cum ai avea un campionat intern în care te antrenezi, iar echipele cele mai tari joacă şi cu echipe din alte campionate (exportatorii).

 A trece la euro este ca şi cum ai juca direct în "Primera Division" (nu mă pricep la fotbal, dar sună ca un campionat foarte puternic). Dacă nu ştii să joci bine, rişti să te facă ceilalţi măgăruş, să nu reuşeşti nici să pui piciorul pe minge. Dacă nu ai şansa să joci mingea, nici nu prea ai şanse să înveţi cum să joci mai bine. Dacă reuşeşti cât de cât să închegi nişte pase, ai şansa să înveţi de la cei mai buni.

 Cam astea ar fi după părerea mea, metaforic, pros şi cons la adoptarea euro.

"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

2011-05-02

Ghid cumpărare televizor plat 1


Ghid cumpărare televizor plat 
partea I
 despre televiziunea SD vs HD
  
  Pe scurt: televizorul plat uzual este un pic cam mare pentru televiziunea clasică (care nu este HD). Conversiile multiple între analogic şi digital scad şi ele calitatea, fiind de preferat un receiver digital conectat tot digital (HDMI).

Introducere


  În principiu toată lumea vrea să-și cumpere televizor "plat" și "Full HD". Şi eu fac o cercetare în acest scop. Să vedem totuşi cu ce diferă televiziunea HDTV (High Definition) faţă de SDTV (Standard Definition), din ce am aflat până acum.


Televiziunea SDTV

  Televiziunea clasică, analogică, era iniţial afişată pe ecrane cu tub catodic (CRT). În România se folosea standardul PAL cu rapord 4:3 (ecran îngust) care poate fi aproximat cu o rezoluţie de 720×576, la 50 frame-uri pe secundă  interlaced (numit şi 576i).

 Lucrurile sunt mai complexe, la televiziunea analogică există un număr de linii pe verticală (576) dar nu există un număr de puncte fix pe orizontală, este o variaţie continuă a semnalului. Pentru digitizare (DVD) se folosesc de exemplu 720 pixeli pe orizontală, dar se observă că raportul 720:576=1.25=5:4, deci pixelii de pe DVD nu sunt pătraţi, ci uşor dreptunghiulari. Aceeaşi rezoluţie poate să fie întinsă şi pe ecran îngust (4:3) dar şi pe ecran lat (16:9), cu condiţia ca proporţiile filmării să devină naturale după "întindere".

 Televiziunea clasică este "interlaced", adică în cele 50 frame-uri pe secundă se afişează alternativ liniile pare şi impare. Practic la fiecare frame se transmit doar jumătate din linii, 576:2 = 288 linii verticale, aceasta fiind cantitatea de informaţie reală dintr-un frame. Filmele "avi/divx" cu 288 linii verticale (ne-interlaced) se văd rezonabil pe computer, dar mai puţin bine decât la TV clasic.

 Interlaced se bazează pe faptul că pixelii tubului catodic dintr-un frame se sting treptat şi se văd şi în frame-ul următor, ochiul având o senzaţie de cursivitate. Totuşi o cameră de luat vederi va înregistra o pâlpâială când filmează un monitor/televizor CRT. Pe monitorul/televizorul digital interlaced trebuie "emulat", amestecându-se liniile dintre 2 frame-uri succesive pentru a genera toate liniile de imagine la fiecare frame. Televizorul plat (LCD) nu pâlpâie, dar pot apare efecte ciudate la mişcări bruşte în care frame-urile îmbinate sunt prea diferite.

Televiziunea HD



 Televiziunea HD (1080p/1080i) vine cu o rezoluţie mult superioară celei clasice. De la  de la 576i la 1080i, aproape se dublează numărul de puncte pe fiecare direcţie, rezultând de 4 ori mai mulţi pixeli. Şi necesarul de bandă pentru transmisie creşte, de aceea este necesară transmisia digitală care are o eficienţă mai mare de informaţii per Mhz de bandă.


 De fapt transmisiile HDTV sunt de obicei "interlaced" (1080i) similar cu cea analogică. 1080p ar transmite toate cele 1080 linii în fiecare frame, ceea ce înseamnă dublu de informaţie per frame. Totuşi surse 1080p se găsesc rar, de exemplu un film pe Blu-ray sau anumite filme de pe computer. Filmele mkv/x264 de 1.5h care au 4-8GB nu sunt 1080p, sunt cel mult 1080i !


 Televiziunea clasică (SDTV) trebuie întinsă pe cele 1080 de linii, rezultând o imagine uşor pătrăţită, mai vizibilă cu cât televizorul este mai mare.

 Termenul "Full HD" se referă uneori la supportul pentru 1080p faţă de 1080i, dar din ceea ce am citit diferenţa faţă de standardul "HD Ready" este în principal legată de posibilitatea de a decoda nativ programe HD. Ambele pot recepţiona televiziune HD folosind un decodor extern, precum acea cutie pe care o oferă furnizorul de televiziune digitală. Televizoarele "Full HD" pot să decodeze programe digitale şi fără cutie.

 Televizoarele cu tunner digital DVB-T (terestru) pot prinde programe din eter (cu antenă), iar dacă au DVB-C (cablu) pot decoda programe de pe cablu (se folosesc standarde diferite). Totuşi această facilitate nu este foarte utilă, multe canale sunt "codate" iar providerul nu oferă o cartelă de decodare compatibilă, deci tot la cutie externă se ajunge.

Cât este de mare un pixel ?

 Televizorul meu CRT (cu tub), 4:3, are dimensiunile de 30cm verticală, 40cm orizontală, 50cm diagonala - numere pitagoreice 3,4,5 ;) Asta face ca o linie orizontală să aibe "grosimea" de 300mm/576 = 0.5mm. Deci un punct de pe televizorul clasic are o dimensiunea de jumătate de milimetru, dar în fiecare frame se aduce informaţie pentru jumătate din linii, deci am putea să considerăm grosimea pixelului de 1mm.

 Un televizor plat cu diagonala de 100cm şi aspect 16:9 are o înălţime de aproximativ 49cm şi de 87cm lăţime (am făcut un Pitagora rapid). Asta înseamă că televiziunea clasică va avea "grosimea liniei" de 490mm/576 = 0.85mm, deci aproape un milimetru. Pe de altă parte, faptul că la un frame se transmit doar jumătate din linii, face ca fiecare frame să se întindă pe două linii (1.7mm), ceea ce deja devine vizibil. Pentru a nu se observă "pătrăţele" pe ecran, televizorul îmbină pixelii apropiaţi rezultând ceva mai natural, dar şi o senzaţie de "tuşă de pictură" care se întinde pe mai mulţi pixeli alăturaţi.

  Calitatea digitizării afectează şi ea calitatea recepţiei, posturile TV care sunt encodate la calitate scăzută pentru a economisi bandă se vor vedea cu atât mai prost pe un televizor mare. Am observat că şi receiverul contează pentru calitatea decodării.

 Încheiere

 Voi continua cu episoade despre alegerea unui televizor plat pe măsură ce avansează cercetarea. Rog semnalaţi eventuale inexactităţi.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

NOU : Abonează-te prin email pentru a primi viitoare articole !

Facebook