2011-02-27

Despre umiditatea aerului


Despre umiditatea aerului

Pe scurt : umiditate mică în cameră poate provoca uscarea ochilor, a gâtului, senzația de rece în ciuda temperaturii suficiente din cameră. Umiditatea mare poate provoca probleme de respirație și probleme de adaptare la temperaturi mari. Umiditatea recomandată în cameră este de 30-60%, dar o umiditate confortabilă și mai propice sănătății se află între 40-60%. Update: Iarna totuși este aproape imposibil să menții o umiditate mult peste 30%, apa suplimentară din aer tinde să condenseze pe orice suprafață rece, producând în plus și igrasie.

 Introducere

 De ceva timp experimentez cu aparate simple de măsurare a umidității aerului. Am cumpărat niște senzori de umiditate din aceia care se vând cu așa-numitele "stații meteorologice" pentru uz casnic. Poate nu sunt foarte exacte, dar mă bazez pe faptul că măcar sunt monotone (indică variația de umiditate).

 De câteva săptămâni am observat o scădere pronunțată a umidității aerului în cameră (22-30%). Este acea uscăciune pentru care se recomandă vase cu apă puse pe calorifer. Deși sunt 25 grade în cameră, câteodată simt că este răcoare. Soția simte că se trezește cu gâtul uscat.

 Chiar dacă aerisesc camera, umiditatea nu crește, rămâne sub 30%. Chiar vasul de apă agâțăt de calorifer nu pare să ajute foarte mult. Vara se întâmpla exact invers, din cauza respirației umiditatea din cameră urca peste 50% - 60%, iar aerisirea scade ușor umiditatea camerei.


 Ce este umiditatea (relativă)

  Umiditatea relativă este o măsură a saturației cu vapori de apă a aerului. Umiditatea 100% nu înseamnă o cameră inundată, ci corespunde procentului maxim posibil de vapori de apă în aer la acea temperatură/presiune. Orice vapor adăugat în plus va conduce (statistic) la condensarea unui alt vapor, care va trece în stare lichidă. 100% este umiditatea dintr-o saună sau dintr-o mașină iarna - în care surplusul de aburi expirați se condensează instantaneu pe geamuri.

 Cu cât umiditatea relativă este mai mică, cu atât tendința de evaporare a lichidelor este mai pronunțată. Cu cât umiditatea relativă este mai mare, cu atât crește tendința de condensare a vaporilor. S-a constatat că pentru corpul uman este importantă nu cantitatea de vapori din aer, ci această "umiditate relativă" care arată rata de evaporare al lichidelor de pe suprafața corpului. Alături de umiditate, evaporarea mai depinde de curenții de aer. Dacă este vânt, evaporarea este mai pronunțată la aceeași umiditate a aerului considerat static.

 Umiditatea mare poate produce persoanelor cu probleme acumularea de apă în plămâni. Umiditatea mică produce uscarea mucoaselor și a pielii, favorizează deshidratarea.

  Umiditatea afectează și capacitatea de răcire a organismului. La umiditate mare, transpirația se acumulează pe piele în loc să se evapore. Dacă apa nu se evaporă, pielea nu reușește să piardă suficientă căldură prin transpirație. Temperatura de 24 grade celsius la umiditate de 0% se simte precum 21 grade, iar la umiditate foarte mare (100%) se simte ca 27 grade celsius. Relația nu este liniară, există formule complicate.

Temperatura

 Observăm că umiditatea relativă depinde de temperatură. La o temperatură mică, vaporii de apă condensează la o cantitate mai mică de apă în aer (mașina iarna). La temperaturi înalte, o mult mai mare cantitate de apă poate fi prezentă în aer fără să condenseze (sauna). Atunci când mașina se încălzește, vaporii expirați de oamenii din mașină nu mai condensează pe geamuri.

 Crescând temperatura într-o cameră, păstrând același număr de vapori de apă, umiditatea relativă scade.  Temperatură mai mare înseamnă că apa tinde mai mult spre starea gazoasă, astfel că ochii, gâtul se usucă. O temperatură mai mică înseamnă că apa are o tendință mai mare să rămână lichidă, astfel că ochii/gâtul se usucă mai puțin.

 Mnemonică : geamurile mașinii se umezesc când este frig.

Presiunea

  Există și un factor de presiune care este mai puțin observabil în viața de zi cu zi. Teoretic apa la peste 100 grade celsius se transformă în vapori. Pentru a putea țina apa lichidă la peste 100 grade celsius, se folosește "oala sub presiune". Carnea mai tare (precum vita) are nevoie de temperaturi peste 100 grade pentru a dizolva fibra. Dacă am deschide oala sub presiune când "fierbe", toată apa s-ar evapora instantaneu sub forma unei explozii de vapori fierbinți. Există și o glumă că pe vârful multelui Everest unde presiunea este mică iar apa fierbe la 69 grade poți bea ceai "clocotit".

  Dacă presiunea mare ține apa sub formă lichidă, presiunea mică produce evaporarea. Relația pare să fie mai complicată însă în meteorologie, diferența de presiune determină mișcarea maselor de aer, iar acumularea de vapori (creșterea umidității) duce la precipitații. Umiditatea din aer are însă valențe pedictive, o umiditate în creștere poate prevesti precipitații.

  Variația umidității iarna

 O regulă simplă (dar aproximativă) este că într-o cameră închisă, în care cantitatea de vapori rămâne constantă, o creștere de 10 grade celsius înjumătățește umiditatea relativă, iar o scădere cu 10 grade celsius dublează umiditatea (nu peste 100% bineînțeles). Iarna la -5 grade celsius tendința apei spre evaporare este foarte mică, deci umiditatea este mică.

  Să facem un experiment mental : dacă toamna era umiditate 50% la 20 grade, la 10 grade umiditatea crește până spre 100% și vaporii din aer încep să condenseze. Când temperaturile ajung negative, aerul este foarte sărăcit în vapori de apă. Dacă aerul de afară a pierdut 50% din vapori, aerul ajuns în cameră și încălzit la temperatura intițială de 20 grade va avea umiditatea aproximativ la jumătate (25%). Astfel se explică de ce iarna umiditatea din cameră este foarte mică, nu are legătură cu folosirea caloriferului în sine. Numerele sunt orientative, apar tot felul de factori adiționali : umiditate mai mică înseamnă evaporare mai rapidă a lichidelor din cameră, deci creșterea umidității.
 
  Reducerea temperaturii poate ajuta dar nu este neapărat o soluție la problema umidității. Dacă în cameră sunt 24 grade cu 22% umiditate, în cămară sunt 16 grade și doar 3 procente mai mult (25% umiditate). Soluția este generarea de vapori mai mulți de apă în cameră.

Concluzie :  merită să vă gâdiți la nivelul umidității din cameră.  În ziua de astăzi aparatele de măsurat umiditatea (hidrometrele) sunt relativ ieftine, dar se pot trage niște concluzii chiar urmărind efectele. Atenție, umiditatea prea mare poate genera și igrasie, deși factorul cel mai important este temperatura mică a peretelui, care face ca în apropierea peretelui neizolat/neîncălzit umiditatea relativă să crească la 100% și să producă condens.

P.S. Un alt articol util: Why my smartphone is charging very slow on USB ?


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

2011-02-18

Un dialog absurd (glumă de geeks)


Un dialog absurd (glumă de geeks)


- Eu cred ca noi suntem într-un tabel în baza de date Google. De fapt cred că tot Universul este în baza de date Google

- Da, aţi vazut counterul ăla care tot crește la gmail ? Arată cât de repede creşte tabela în care Google ţine Universul.

- Poate ne-au pus în mijlocul unei table de joc uriașe şi cresc constant tabla. De asta Google a limitat viteza luminii şi a oricărei alte viteze fizice. Limitând viteza luminii ştiu sigur că nu putem ajunge la marginea tablei mai repede decât adaugă ei spaţiu tablei de joc.

 - Şi cum ţin datele în tabel ?

- Păi pot să ţină (atom_id, x, y, z). De fapt nu, trebuie să ţină electron_id, quarc_id, sau chiar string_id. A și trebuie să trebuie să țină și frecvența, spinul, direția... O grămadă de date. De asta au hotărât să folosească BigTable.

- Și teoria corzilor este deci adevărată ?

- Da. Asta explică destul de bine principiile relativităţii clasice şi extinse, chiar și mecanica cuantică. Dacă în fiecare cuantă de timp tabla se actualizează astfel încât fiecare particulă să se deplaseze maxim o unitate, există un delay între orice interacțiune, chiar deplasarea fotonilor. Salturile cuantice sunt clar o explicație a faptului că tabla de "joc" este discretă la nivel microscopic... De asta și viteza luminii nu depinde de mișcarea sursei, ci se întâmpla relativ la table virtuală de joc - îi putem spune eter ne-antrenabil ;)

- Si cu principiul de incertitudine cum rămâne, totul pare să fie foarte definit și măsurabil

- Nu chiar, pentru a putea scala baza de date au folosit eventual consistency : nu se folosește locking pe întreaga structură, iar citirile se fac de pe servere diferite. Nu poți știi niciodată dacă masa și viteza sunt actualizate cu ultimele valori posibile.

- Si cu problema dualității unda-particulă afectată de un observator ?

- A, ăsta este un bug. Maintenance-ul încearcă un lock exclusiv pe fiecare particulă. Dacă încerci citirea poziției nu mai rușește să puna lock-ul exclusiv și nu mai updatează starea din particulă în undă. Spuneau că o rezolvă în releasul următor.

- Bine, dar dacă totul este într-un tabel, ce este masa ? Nu am văzut fieldul ăsta ...

- Hmm, masa face parte din mecanismul de scheduling al query-urilor. Măsoară numărul de ciclii CPU care se fac pe un grup de particule de către maintenance și alte interacțiuni. Dacă faci multe update-uri pe poziția particulelor atunci iei penalty, dar asta se întâmplă doar dacă încerci să faci update-uri aproape de viteza luminii.

- Deci este clar, călătoria în viitor este imposibilă. Se poate totuși călători în timp înapoi, când se face restaurare dintr-un back-up.

- Mușcă-ți limba. Tocmai am câștigat la loterie. Deși, dacă inițializează generatorul de numere aleatoare cu același număr, va da același rezultat ...

- Deci există mai multe universuri posibile ... unul pentru fiecare seed de număr aleator care poate fi folosit.

- O, asta nu-i adevărat ! ...

- What is real ? Define REAL !

- Not again Neo...


P.S. Da, știu, era replica lui Morpheus dar sună mai bine cu Neo. Orice asemănare cu fenomene fizice reale nu este întâmplătoare.



Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

2011-02-02

Nevoia de valori

Nevoia de valori

Exemplul Google

 "Don't be evil" a spus Google și oamenii i-au urmat. Într-o traducere aproximativă "don't be evil" ar însemna "nu fi rău". Eu o înțeleg ca un model de bussiness care își propună să nu exploateze poziția sa pentru a obține avantaje mai mari decât beneficiile pe care le oferă. O altă versiune ar fi "You can make money without doing evil"

  Ce îi trebuie unei afaceri ca să devină prosperă ? Dincolo de bani investiți... dincolo de un Larry Page care să vină cu o idee revoluționară... dincolo de relații pentru a răzbate când ești încă mic ... dincolo de oameni inteligenți care să susțină creșterea ... dincolo de un mediu propice și un dram de noroc ?

  Eu cred că atașamentul la un set de valori care inspiră oamenii, atât din interior cât și din exterior este un ingredient obligatoriu pentru a crea și susține o organizație de mari dimensiuni.

 O companie care nu se dedică măcar implicit realizării unei misiuni sociale alături de propriul profit este sortită disoluției.

 Pentru ca oamenii să aibă încredere că nu vor fi folosiți atunci când compania poate profita inegal de clienții sau angajații săi, compania trebuie să demonstreze atașamentul la un set de valori pe care să demonstreze că le respectă.

 Majoritatea companiilor încearcă să respecte niște promisiuni implicite despre produsele lor : "produsele noastre sunt cool și ușor de folosit" sau "produsele noastre sunt de foarte bună calitate", sau "produsele noastre sunt ieftine și de calitate acceptabilă".

 Oamenii se feresc instinctiv de orice este imprevizibil, astfel încât nici măcar angajații nu vor fi fideli unei companii care se dovedește ușuratică în privința valorilor sale. Cine nu ia în serios acest aspect de obicei nu rezistă mult pe piață.


Politica

Aceleași probleme se pun și în organizatiile politice (partide, națiuni, alianțe). Pentru a rezista, organizațiile politice de orice fel au nevoie să inspire o personalitate bine definită, un set de valori de la care există încrederea că nu se vor abate.

 Chiar dacă aceste valori limitează oarecum opțiunile în anumite situații, pe termen lung nerespectarea valorilor poate avea efecte profund negative în credibilitatea internă și externă. Organizațiile politice sunt clădite pe aderarea la anumite valori. Încrederea se câștigă greu și se pierde foarte repede.

 SUA și-a asigurat supremația după al doilea război mondial și prin emanarea unui set de valori ("drepturile omului", "autodeterminarea națiunilor"). Romanii au construit și ei imperiul pe un set de valori care au inspirat o vreme oamenii și le-au dat în general o bunăstare pe care nu o aveau înainte (drumuri, apeducte).

 Timpurile se schimbă, liderii mai obosesc (chiar și imperiile), totuși nici un alt stat sau organizație supra-statală nu-și poate asigura "hegemonia" fără să aducă niște valori la care să adere cea mai mare parte a societății și care să aducă beneficii vizibile în interațiunea dintre membrii societății.

 China, India și lumea Islamică reprezintă bucăți mari de populație cu o anume coeziune și probabil cu latente vise de supremație. Totuși valorile lor sunt destul de incompatibile între ele și cu valorile democrațiilor europene sau ale statelor nord-americane.

 Deși suflă economic în ceafa SUA și aduce o tradiție culturală valoroasă, China nu a venit până acum cu un set de valori care să inspire. Chiar din contră, îngrădirea libertăților face ca China să fie un butoi de pulbere care poate exploda dacă nu este dezmorsat la timp. Mă aștept ca China să încerce în curând să își definitiveze și o ideologie pe care să o vândă altor nații (africane pentru început), dar cred că va fi foarte greu...

Încheiere

  "O soțietate fără prințipii, carevasăzică că nu le are" zicea un personaj al lui Caragiale. Eu cred că definirea unui set de valori la care aderă este necesară fiecărui om, fiecărei firme, fiecărui partid politic, fiecărui stat. Pe termen scurt poate fi util să îți calci principiile, dar pe termen lung este rețeta pentru dezastru.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

Facebook