2011-01-24

Blogării la dat zapada



 Blogării la dat zapada

 Vin seara obosit de la serviciu. Când să dau colţul blocului, văd un vecin şi-o lopată. Vecinul, coleg de scară, de meserie şi chiar de facultate oarecum, este şi de curând blogger. Când l-am văzut mi-am dat seama că asta mă aşteaptă şi pe mine, se pare că majoritatea celorlalţi îşi făcuseră deja parcela de dat zăpada. Lopata este ... a blocului, dacă nu "profit" acum trebuie să umblu după ea.

  Există obligaţia legală a locatarilor să dezăpezească căile pietonale în jurul blocului, iar blocul nostru fiind la şosea ne mai bate şi primăria la cap. Nu mă omor după muncile fizice, dar ce să-i faci, datoria înainte de toate. În doi trece timpul mai repede, mai faci cu schimbul la lopată...


Este normal ?
 
Primul impuls a fost să spun că e treaba primăriei să dezăpezească. M-am gândit totuşi că în cazuri de ninsori abundente nici o firmă de salubrizare nu ar avea suficient personal să dezăpezească în timp util. Nu era cazul astăzi, se putea circula şi în pantofi.

Alternative ?

 Sigur s-ar putea găsi nişte aranjamente mai avantajoase pentru toată lumea. Economic este ineficient ca 40 locatari să iasă fiecare să dezăpezească câte 2 metri pătraţi, apoi să-şi schimbe rufele ude, să cumpere alte mănuşi pe care le-au stricat, să ia medicamente contra răcelii, etc.

 Discutasem anul trecut în şedinţa asociaţiei de proprietari să plătim pe cineva care are nevoie de bani şi nu îşi poate folosi timpul mai productiv. 5-10 RON de apartament poate însemna o sumă frumuşică pentru cineva şomer sau cu salariul minim pe economie. Trebuie să discut din nou despre varianta asta, este win-win.

 Discuţii la dat zăpada

  Din vorbă în vorbă am ajuns la estimarea proiectelor. I-am expus teoria mea conform cărora există doua moduri de a estima durata unui proiect şi ambele sunt greşite ;)

  Dacă vizualizaţi celebrul clopot al lui Gaus din statistică, undeva în centru este media duratei unui task de un anumit tip. Task-ul poate să dureze mai puţin sau mai mult decât în medie.

 Este drept că în partea din stânga clopotul trebuie tăiat, există un minim fizic al timpului în care se poate face task-ul, dar în mare rămâne apropiat de un clopot al lui Gaus. Preiau o imagine wikipedia : pe orizontală ar fi durata task-ului ( ,u = media). Aria graficului din stânga/dreapta reprezintă probabilitatea (în total graficul are arie 1).
 
 

 Putem spune că în aproximativ 50% din cazuri task-ul durează mai puţin decât media, iar în 50% din cazuri mai mult decât media. Media prin definiţie este undeva între valori. Locul de exact 50% se numeşte mediană parcă, dar media este cam tot pe acolo în cazul nostru, chiar şi cu clopotul puţin turtit şi îngrămădit spre dreapta cum este cazul proiectelor reale.

 Privit altfel, putem spune că dacă estimăm durata task-ului la media duratei, avem o şansă de ... 50% să ne încadrăm în timpul estimat. Cam puţin ...

Pentru a avea o siguranţa de 98% că ne încadrăm în timpul estimat, ar trebui dusă estimarea mult în dreapta mediei astfel încât să lăsăm în stânga 98% din clopot. Asta cere ca estimarea să fie la cel puţin 2 * media. O diferenţa foarte mare faţă de medie...

  În practică proiectele durează mai mult decât estimarea medie, pentru că mai mereu apar situaţii neprevăzute care ... nu au fost estimate. Deci o estimare poate varia foarte mult în funcţie de gradul de siguranţă cerut.

 Estimarea optimistă este undeva la media a ceea ce ştii că trebuie făcut (mai apar oricum altele) şi ai 50% şanse să nu te încadrezi în ea. Pentru a fi aproape sigur că te încadrezi în deadline (estimarea pesimistă) trebuie să estimezi cam dublu faţă de estimarea optimistă.

 Sindromul studentului face ca efortul să se concentreze spre finalul perioadei, deci a încerca să te încadrezi în estimarea optimistă este uşor nerealist, dar de ajutor ca motivare.

 Munca e fascinantă

  "... m-aş uita ore întregi" zice o glumă :) Doi puşti se uitau uşor curioşi la tehnica spargerii gheţii. Au aşteptat mult autobuzul, s-au tot uitat dar nu erau deranjanţi. Pe la capătul blocului, gheaţa a devenit mai tare, sau noi mai obosiţi. Am făcut un culoar mai îngust la capăt, o singură bandă pe sens :)

 Căutam un pretext să încheiem şi am găsit. Puştii au pus manele la mobil. I-am spus în şoaptă colegului : Hai să mergem, nu mai e atmosferă propice muncii aici ! :)


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

2011-01-20

Țigara aruncată pe jos

Țigara aruncată pe jos

  Astăzi am un nou episod din războiul contra nesimțirii. S-a lăsat doar cu duel verbal, dar a fost aproape și de unul fizic.

  Teatrul de luptă : stația de autobuz de la Aviatorilor. Un tânăr (trecut de adolescență), privire inteligentă, smatphone enabled, aruncă țigara pe jos.

  Îi atrag atenția cu degetul (vorbea la mobil). Își dă seama despre ce e vorba și îmi aruncă o privire disprețuitoare. Îi spun "e frumos să aruncați țigara pe jos ?"

   Aici fac o paranteză. Nu sunt foarte uimit de gest, din păcate este foarte întâlnit. Nu pot însă să nu rămân uimit de lipsa oricărui pic de jenă de pe fața lui. Asta mi se pare mult mai îngrijorător decât gestul în sine, arată o pervertire adâncă a bunului simț din societatea românească.

  Mi-a spus ceva de genul "ce te privește pe tine ?" și a continuat convorbirea. Asta chiar m-a iritat, i-am spus cât de calm am putut "vă rog să luați țigara de pe jos". M-a privit din nou cu dispreț și s-a întors la convorbire.

 Am luat țigara de pe jos și am aruncat-o spre buzunarul lui care era ușor crăpat. Mă feresc să ating direct persoane, este mult prea agresiv și poate avea și implicații legale, gen : "- Medicul legist zice că are gâtul rupt. - L-ai atins ? - Păi ... da... - Vinovat !".

  A devenit vizibil enervat (nici eu nu speram să-l fac să se relaxeze). Am mai încercat o dată aruncatul la țintă, spunându-i să-și ia țigara de pe jos, s-a repezit demonstrativ spre mine spunând "nu mă atingi tu pe mine, poate vrei să iei și bătaie !". Mă felicit că nu l-am atins, el fiind ușor descumpănit când realizează că replica care i-a ieșit din gură este nepotrivită. I-am strigat și "Nesimțitule !". Un om mai în vârstă a spus și el mai cu jumătate de gură că am dreptate, că nu trebuie să arunce țigara pe jos.

 Am mai aruncat o dată țigara spre el și ne-am despărțit fără violență fizică, venea mașina fiecăruia. Cred că scoteam minim o remiză, eram amândoi categoria pană, dar eu am crescut în Ferentari și am cochetat și un pic cu Aikido ;)

  Sper totuși ca de acum înainte să aibă o strângere de inimă de fiecare dată când se gândește să arunce țigara pe jos. Chiar dacă va mai face asta, nu o va mai considera ca ceva normal, cuvenit.


  Cea mai bună abordare ?

     Mă mai cert cu oamenii care fumează pe holurile de la metrou, când am energia și când chiar mă deranjează fumul. Exista legea 349/2002 care spune "Art. 3. - (1) Se interzice fumatul în spaţiile publice închise". Sunt incluse "autogari, gari si aeroporturi" și sunt exceptate spații special amenajate în baruri, etc.


   M-am gândit dacă abordările critice/agresive sunt cele mai productive. Am citit undeva însă că stimulii pozitivi sunt cei mai potriviți pentru a stimula pe cineva să facă ceva, iar stimulii negativi pentru a interzice un comportament. Poate totuși stimulii negativi sunt cei mai potriviți în astfel de situații.


 Alte metode ?

  Un coleg german (fumător) îmi spunea că amenzi usturătoare (eventual plus obligația de a participa la curățenia orașului o zi) s-au dovedit foarte eficiente în alte țări. Poate asta ar limita aruncatul țigărilor, dar oare ar redeștepta și bunul simț ? Mai mult decâț curățenie în oraș eu mi-aș dori mai degrabă ca oamenii să fie mai atenți cu cei din jur, să nu aleagă varianta cea mai simplă atunci când asta i-ar prejudicia pe alții. Iar când totuși o fac, să simtă o oarecare rușine, să-și promită ca nu mai fac data viitoare.

 Cineva recomanda un pistol cu apă contra celor care te afumă în locuri în care este interzis fumatul. Asta are și valențe simbolice "yin-yang" : apa bate focul :) Necesită o logistică destul de complexă din păcate. Mi-a reușit pe scara de la bloc, o rudă a unui vecin a continuat să fumeze în scara blocului meu după repetate avertismente. M-am dus până în apartament, am luat un pahar cu apă, m-am dus lângă el și l-am aruncat spre mâna cu țigara (depărtată de corp). Am reușit să sting țigara fără să îl ating și fară să îl ud în rest. Nu cred că a fost atât de surprins în viața lui...


 Mă gândeam și la un spray urât mirositor, apropos de o reclamă genială unde se folosea "biogaz natural". Mi-aș dori totuși să meargă cu vorba bună ...


  Încheiere

  Nu sunt un puritan, am prieteni fumători și câteodată aleg să suport fumul lor pentru privilegiul conversației. Spre deosebire însă de locurile publice, este alegerea mea. Nu pot însă să renunț să merg cu metroul pentru că cineva nu poate aștepta încă 30 secunde până afară ca să își aprindă țigara.

 Îi compătimesc pe fumători pentru răul pe care și-l fac asupra sănătății. Deși n-am fumat nicodată sunt convins și că este foarte greu să te lași de fumat (nu imposibil, cunosc câteva cazuri de success).

 Aștept doar puțină bună cuviință, respectarea legilor în spațiul public și micul efort de a nu arunca țigara pe jos.


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

2011-01-15

PNL + PC = Love ?

 PNL + PC = Love ?

 Deşi sunt dezamagit de alianţa PNL + PC, trebuie să recunosc că este mult mai naturală decât PNL + PSD sau PSD + PC.

 Aşa cum arătam într-un articol mai vechi despre stânga şi dreapta politică, liberalismul (PNL) şi conservatorismul (PC) sunt ambele de dreapta, pe când doctrinele social democrate (PSD) sunt de stânga.

  E drept că PC nu prea a manifestat vreo doctrină pănă acum iar PNL manifestă o doctrină ambiguă încă, mă aştept totuşi ca fiecare partid să evolueze spre doctrina oficială declarată prin nume.


Dezamăgirea PNL

 Dezamăgirea vine din faptul că PC aduce în familie corul de lătrături de la antene şi personalitatea cel puţin controversată a lui Dan Voiculescu, probabil fost securist (nu cred că doar "colaborator").

 Acum, or fi fost şi securişti bine intenţionaţi, problema mea cu ei este că au cam monopolizat viaţa politică şi economică dupa '89, păstrându-şi puterea printr-o organizare de tip mafiot, dând la "gioale" oricui nu face pare din ... familie - a se vedea manipulările grosolane ale lui Iliescu făcute la primele doua alegeri după revoluţie. Atunci partidele "istorice" care încercau să se înfiripe au fost aproape şterse de pe scena politică.

E drept, parcă il prefer pe Voiculescu lui Vântu care a lăsat oameni fără agoniseala de o viaţă prin FNI, dar de ce trebuie mereu să alegem dintre mai multe rele ?

Dezamăgirea PDL

  Am reuşit să trec peste bâlbâielile guvernului BOC faţă cu criza, le-am pus pe seama lipsei de experienţă. Unele măsuri erau inevitabile. Poate că nu a fost aleasă întotdeauna măsura cea mai puţin rea şi cu siguranţă implementările au fost prost gestionate şi prost explicate oamenilor. Dar le-am acordat creditul pentru bune intenţii.

 Filmul s-a rupt la un fapt aparent banal în România, un PDL-ist a propus ca "Avocatul stagiar care a exercitat cel putin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, presedinte de consiliu judetean sau vicepresedinte de consiliu judetean dobandeste la cerere calitatea de avocat definitiv”.  Colegii de la toate partidele l-au susţinut bineînţeles, foarte puţini au fost împotrivă. Printre cei care au criticat dur legea este şi cineva partea PDL : Iulian Urban, un tip integru. Ştirea aici.

 Din păcate este un lucru atât de obişnuit în Romania, dar a fost ... picătura care a umplut paharul. Vreau o ţară normală în care astfel de iniţiative nu sunt "normale" ci înseamnă sinucidere politică.

 După incident erau şanse mari să votez cu PNL dacă nu s-ar fi aliat cu PC sau PSD. PNL+PC+PSD nu aş vota sigur, mai bine votez UDMR, măcar ei sunt consecvenţi cu ce promit. PNL+PC ... mă mai gândesc în funcţie de cum performează.

 Sunt oameni de la PDL care par de încredere şi i-aş vota indiferent de partid, mi-e greu însă să mai cred într-un necunoscut girat de PDL.


   Dezamăgirea PSD

   Aici nu sunt multe de spus, la un moment dat i-am votat ca fiind răul cel mai mic, dar come on! , ăştia sunt agăţaţi la putere permanent, parcă scăpasem de partidul unic. Nu s-a reformat căt a stat în opoziţie, deci să mai stea o tură pe bară !


Post scriptum

 P.S. Ştim că tot românul se pricepe la politică şi sport. Eu nu mă prea pricep de loc la sport aşa că încerc cu politica :) Opiniile mele pot fi eronate, dar singura şansă să le corctez este să le scriu şi să mă contraziceti. Încercaţi cu pietre mai mici vă rog ;)




"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului

Facebook