2011-12-29

Funcționează vaccinul antigripal ?


Funcționează vaccinul antigripal ?

 Eu am răcit destul de rău în anii în care am făcut vaccin antigripal, apoi nu l-am mai făcut și parcă am răcit mult mai ușor sau deloc. Ca să elimin o suspiciune, răceam la mult timp după ce făceam vaccinul. Nu zic neapărat că mi-a făcut rău, dar în nici un caz bine :)

 De curiozitate, cunoașteți pe cineva la care vaccinul antigripal a funcționat sistematic câțiva ani la rând, dincolo de variațiile întâmplătoare? Cineva mi-a spus că nu a mai răcit de când a început să folosească apă de gură, alți oameni (inclusiv eu) tind să considere că usturoiul ajută la prevenirea gripei, dar nimeni nu mi-a spus până acum cât de bine s-a simțit de când a început să se vaccineze împotriva gripei.

  Oare asistăm la un fenomen de pur marketing? Vaccinul antigripal chiar funcționează? Și dacă funcționează, nu cumva tulpinile la care oferă imunitate nu prea au legătură cu ce se găsește pe la noi prin România? Se știe că virusul gripal suferă foarte rapid mutații, astfel încât imunitatea la o tulpină descoperită toamna nu te protejează de tulpina modificată la câteva luni după.

 Nu sunt împotriva vaccinării, consider că vaccinurile "clasice" care și-au dovedit eficiența sunt foarte utile. Sunt sceptic însă în privința vaccinurilor noi, care nu au trecut testul timpului și poate nici nu oferă exact beneficiile cu care se laudă.

 Sunt curios să aflu experiența ta, ai simțit că te-a ajutat în vreun fel vaccinul antigripal ?


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-12-22

Impozite pe salariu


Cât plătim la stat din salariu ?

 Atunci când o firmă îți stabilește salariul nu îi pasă foarte mult de cât vei încasa tu efectiv, ci îi pasă de cât va trebui să cheltuiască ea. Pentru un salariu pe cartea de muncă de 1000Euro (~4300RON), o firmă trebuie să plătească aproximativ 1800Euro (sursa aici). Practic, cheltuiala firmei este aproape dublă față de salariul primit de angajat. Dacă nu ar trebui să se plătească nimic la stat, firma n-ar simți nici o diferență dacă ar mări salariul net (în mână) al angajatului cu 80%. Frumoasă mărire nu ?

 Nu există stat în care să nu se plătească contribuții din salarii, dar cred că este util ca fiecare să conștientizeze cât plătește și pentru ce. Pentru a complica lucrurile, contribuțiile plătite la salarii sunt împărțite în două (contribuții angajator și contribuții angajat), dar asta practic nu înseamnă nimic, toate sunt plătite de firmă peste salariul pe care îl încasează efectiv angajatul.

 Aveți la final procentele de rețineri detaliate, luați-le totuși cu titlu orientativ, pot exista mici diferențe. Atenție, procentele nu se adună direct întrucât sunt relative la salariul brut, se aplică deduceri, etc. Raportat la salariul net ("în mână") procentele sunt semnificativ mai mari, chiar am fost surprins. Am calculat mai jos, cu rotunjiri un pic cam grosiere, cât se plătește la stat (real și procentual) relativ la un salariu net ("în mână") de 1000E:

  • Pensie(CAS): 400 Euro (40% - dacă doar am aduna procentele ar da 31.3% !)
  • Impozit        :  190 Euro (19% - este 16% din brut și se aplică după ce se scad alte contribuții)
  • Sănătate       : 149 Euro (14.9% - dacă am aduna procentele ar da doar 10.7%)
  • Șomaj          :   14 Euro (1.4% - dacă am aduna procentele ar da 1%)
  • Restul          :     8 Euro (0.8%)

Total de dat la stat : 761Euro, deci aproximativ 76% peste salariul net ("în mână") de 1000E . Procentele sunt aproximative, dar în mare cam acestea sunt. Contribuția poate varia spre 80% în funcție de nivelul salariului brut real și deduceri.


Procente contribuții la salariu pe cartea de muncă:

Contribuții angajat:
Șomaj : 0.5%
Sănătate : 5.5%
CAS (pensie) : 10.5%
Impozit : 16%

Contribuții companie:
CAS (pensie) : 20.8%
Concedii și indemnizații : 0.85%
Sănătate : 5.20%
Accidente muncă : 0.187% (depinde de codul CAEN)
Fond garantare salarii : 0.25%
Fond persoane cu handicap : ~0.04% (mai complicat)



Relația cu pensia

  Pe baza acestor procente se poate răspunde la probleme de tipul : dacă sunt 1.7 pensionari pe cap de salariat, iar contribuția la pensii este de 40% din salariul net, cât va fi pensia medie netă față de salariul mediu net ? Estimarea rapidă ar fi : 40% / 1.7 = 23.5%. Deci dacă pensiile ar fi plătite doar din contribuțiile CAS, pensia medie "în mână" ar fi de 23.5% din salariul mediu net. Dacă se scade contribuția la pensia privată (pilonul 2) iese chiar mai puțin.

  Se pare că pensia medie netă este actualmente undeva în apropiere de 30-35% din salariul mediu net (n-am o sursă oficială la îndemână). Oricum, este mai mare de 23.5% cât ar ieși doar din contribuțiile CAS. Diferența trebuie luată din alte taxe, gen TVA mărit. Problema este că aceste contribuții indirecte la pensie prin TVA nu se contorizează ca puncte la pensie. Este corect ?

P.S. Sper că nu am greșit semnificativ, rezultatele mele par să corespundă cu articolul citat.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-12-19

Analize bebe

Analize bebe

 Acest articol are menirea de a face cunoscute erorile care se întâmplă în laboratoare de analize medicale din București (la "privat").

 Bebe

 Acum trei săptămâni i-am făcut analiză de urină lui bebe la Medas (cel de la Unirii). La "urocultură" i-a ieșit o bacterie foarte nașpa, "Klebsiella pneumoniae secretoare de beta-lactamază cu spectru extins". Valoarea a ieșit  ">100000 UFC/mL", iar în mod normal ar fi trebuit să fie "<1000". La "sumar urină" a ieșit doar un test pozitiv, la "nitriți". La "sediment urină" a ieșit "rare celule epiteliale scuamoase, rare leucocite, rară floră microbiană" (ceea ce iese în mod normal am impresia).

 Îi cumpăraserăm un antibiotic destul de puternic, conform cu antibiograma, dar în paralel am repetat analiza la Medlife. Am avut inspirația să nu-i dăm antibioticul pînă nu a ieșit rezultatul la repetarea analizei. La Medlife rezultatul a ieșit negativ la infecție urinară. Împreună cu medicul am decis să credem al doilea rezultat. Între timp am mai repetat analiza la IOMC și rezultatul a ieșit tot negativ, bebe este bine-sănătos. Deci analiza de la Medas a fost greșită !


 Am pus mai multe detalii pentru ca specialiștii să poată aprecia mai bine cea mai probabilă cauză. Eu înclin să cred că a fost o contaminare în laborator, mai ales că în perioada aceea aveau o promoție de analize. Este foarte grav însă, se prescriu medicamente riscante pe baza acestor analize, nu mai vorbim de stresul psihic rezultat.


Analize greșite la femei însărcinate

 Nu este prima dată când analizele dau rezultate greșite. Cunosc doar în anturajul meu 3 cazuri de rezultate greșite în timpul sarcinii. Toate trei rezultatele ar fi indicat întreruperea sarcinii, lucru mult mai grav decât antibioticele administrate degeaba.

 Un caz s-a rezolvat cu repetarea analizei. La cel de-al doilea a fost mult mai dramatic, a ieșit o infecție acută foarte periculoasă pentru făt, la care un eventual rezultat negativ ulterior nu ar fi contrazis prima analiză. Cu mari intervenții au reușit să repete analiza pe același sânge și a ieșit  rezultat negativ.

 Soția a avut un rezultat greșit analize la Synevo în timpul sarcinii. La primul rezultat se recomanda repetarea analizei, iar repetarea a dat exact același rezultat (infecție incipientă), ceea ce era medical imposibil. Pe analiză au scris că "probabil eroare de laborator", dar banii i-au luat, iar stresul...


Scopul

 Am scris acest post despre analiza lui bebe pentru că mă aștept că nu este singurul caz. Dacă a fost contaminare de laborator, atunci a ieșit la fel la mai multe persoane. Eu am căutat pe Internet dacă a mai avut cineva aceeași problemă și nu am găsit. De obicei, chiar dacă află că a fost o greșeală, oamenii sunt prea "ușurați" ca să o mai reclame. Am scris acest post pentru ca cine mai are aceeași problemă să afle că nu este un caz izolat, iar dacă aceste informații încep să apară din mai multe surse putem identifica laboratoarele cu probleme.

 Cine a mai pățit probleme cu analizele (la orice firmă) este rugat să lase un comentariu. Cu cât mai puțin anonim, cu atât mai bine.


 Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-12-14

Menirea râsului


Menirea râsului

 Astăzi în tramvai se certau un moș destul de solid cu o babă destul de arțăgoasă și ea, pornind de la o busculadă la urcare. S-au spus și chestii clasice de tipul "te caută moartea pe acasă", care devin ușor autoironice când vin de la un aproape moș.

 Interesantă este reacția clasică a românilor. Priveau detașați ca la un spectacol ieftin (de fapt gratis), cu un zâmbet tâmp-superior în colțul gurii. M-am abținut să am și eu același reflex profund nociv pe care îl aveam bine reprezentat în personalitatea mea de român.

 În primul rând nu era clar din start dacă nu este cineva agresat grav și trebuie intervenit. Datașarea asta mioritică încurajează mojicia și lipsa de civilizație. Se întâmplă la fel când unii călători (mai ales știm noi cine) discută foarte tare sau pun muzică tare. La fel, atitudinea struțului este aplicată, se bagă capul în pământ sperând că vor coborî la prima.


 Întrebarea este care este menirea acestui râs al călătorului care asistă la un act lipsit de civilizație. Transmite el ceva constructiv sau este doar ... hazul de necazul caprei vecinului ?



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-11-26

Umiditatea din cameră iarna


Umiditatea din cameră iarna

 Iarna se spune că trebuie să pui un recipient cu apă pe calorifer pentru că aerul devine prea uscat. Ce se întâmplă de fapt ?


Umiditatea iarna

 Umiditatea relativă optimă în cameră este de 40-60% dar se acceptă și 30-60%. O umidatate prea mică tinde să evapore prea repede apa de pe corp, uscând pielea și în special mucoasele (nas, gât, plămâni și ochi). O umiditate prea mare îngreunează respirația și favorizează condensul, igrasia.

 Umiditatea relativă mică face transpirația să se evapora mai rapid, ceea ce face temperatura să pară mai mică. Pe de altă parte, iarna, umiditatea foarte mică face aerul să izoleze mai bine termic, ceea ce face temperaturile foarte mici ceva mai suportabile. Există o formulă complicată pentru "indicele de confort termic".

  Iarna umiditatea din cameră este de obicei prea mică, dar nu este o regulă absolută. Uscatul rufelor în casă, folosirea aragazului și dușul pot crește umiditatea din casă până la favorizarea igrasiei. Chiar respirația tinde să crescă puțin umiditatea, proporțional cu numărul de persoane.

 Este important de știut și că umiditatea depinde de temperatură. La aceeași concentrație de vapori în aer, umiditatea este mai mică acolo unde temperatura este mai mare. De asemenea, dacă casa nu este bine izolată și are pereți mult mai reci decât temperatura din cameră, în acea zonă umiditatea relativă poate crește foarte mult până la punctul de condens/igrasie.



Cauza scăderii umidității

 Iarna temperatura de afară scade, iar vaporii de apă tind să condenseze mai mult, iar în aer rămâne o cantitate mai mică de vapori de apă (în valoare absolută). Chiar dacă umiditatea relativă a aerului de afară ar rămâne ok (40-60%), în momentul în care aerul este încălzit în cameră, umiditatea relativă scade. Aerisirea iarna provoacă de obicei scăderea umidității relative din cameră, pentru că în camera neaerisită sunt și vaporii acumulați prin respirație și transpirație. Pe de altă parte lipsa aerisirii duce la pericole mai mari (lipsa oxigenului, igrasie).


Ce este de făcut ?

 În primul rând ar merita să supravegheați nivelul umidității din cameră, să nu scadă sub 30%. Există pe piață multe modele de stații meteo cu senzor digital de umiditate la prețuri modice. Am găsit inclusiv senzori de stație meteo cu temperatură și umiditate la 10RON. Senzorii de umiditate fără baterie nu sunt de loc exacți, dar pot fi folosiți totuși pentru a urmări variația umidității (crește sau scade).

 Odată supravegheată umiditate, puteți știi când trebuie scăzută (prin aerisire) și când trebuie crescută. A crește umiditatea relativă iarna este destul de greu, la mine acasă stă în jur de 30% chiar dacă funcționează destul de des sterilizatorul cu abur. Recipientele cu apă agățate pe calorifer ajută un pic, dar nu vă așteptați la miracole.

 Există și pulverizatoare electrice de vapori de apă (cu ultrasunete) dar eu nu le-aș recomanda. Nu am încercat, dar am auzit o poveste în care pulverizatorul pulveriza inclusiv mineralele din apă rezultând un praf fin prin toată camera. Prefer un abur clasic "testat" față de particule mici de apă care să-mi intre în plămâni.

 O temperatură mai mică în cameră crește un pic umiditatea. Teoretic la o cameră etanșă, o scădere de temperatură cu 10 grade dublează umiditate (nu peste 100% bineînțeles). Experimental la o diferență de 8 grade (de la 24 la 16 grade) umiditatea a crescut cu doar 3 procente (de la 22% la 25%). Dacă nu reușiți altfel să creșteți umiditatea și vă deranjează somnul, puteți încerca și o temperatură cu câteva grade mai mică în cameră.

P.S. Despre umiditate am mai scris cu mai multe detalii la:
http://mihvoi.blogspot.com/2011/02/despre-umiditatea-aerului.html
http://mihvoi.blogspot.com/2010/09/aerul-conditionat-umiditate.html

P.S. 2:  Un alt articol util: Why my phone or tablet is charging very slow on USB ?




Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Cum sa consumi / platesti mai putin cu repartitor


Cum să consumi / plătești mai puțin cu repartitoare

  Dacă uitați robinetul termostatat la maxim, repartitorul continuă să înregistreze consum și după ce în cameră s-a făcut suficient de cald. Menirea robinetului termostatat este să întrerupă treptat căldura atunci când în cameră s-a făcut suficient de cald și să-i dea drumul treptat atunci când temperatura din cameră scade cu 1-2 grade. Asta se întâmplă însă doar dacă robinetul este reglat corect.

 Trei pași pentru a regla robinetul termostatat 
   1. dați robinetul la maxim
    2. așteptați ca în cameră să se facă suficient de cald (exemplu 24 grade)

    3. închideți foarte ușor robinetul până când nu se mai aude apa circulând prin calorifer

  De obicei punctul corespunzător lui 24 grade Celsius este undeva în jurul gradației "3" a robinetului termostatat. Acest punct variază însă de la model la model și chiar de la calorifer la calorifer. Este recomandabil să aplicați procedeul la fiecare calorifer în parte și să notați la fiecare punctul optim.

   Reglat corect, termomentrul termostatat ține o temperatură relativ constantă în cameră (plus/minus 1-2grade), cu condiția ca agentul termic să fie suficient de fierbinte. În cazul în care căldura nu pornește suficient de repede cu reglajul de mai sus, puteți da robinetul 1 microgradație (1-2milimetri) mai tare. Rotind robinetul o microgradație, temperatura de pornire a termostatului se modifică cu 1-2 grade Celsius.


Alte sfaturi pentru economisire
  • opriți caloriferul cu 10 minute înainte de a aerisi în cameră și reglați-l din nou la temperatura optimă (notată) când ați închis geamul
  • nu se încălzește mai repede în cameră dacă dați robinetul la maxim, însă riscați să-l uitați așa. Pentru a încălzi un pic mai repede ultimele 2 grade este suficent să dați robinetul cu 1-2 microgradații mai tare decât reglajul obișnuit. Termostatul deschide la maxim dacă în cameră sunt cu 1-2 grade sub temperatura reglată
  • Nu uitatți să puneți din nou termostatul la temperatura "optimă" după încălzirea accelerată
  • Atunci când casa este nefolosită mai multe ore (mergeți la serviciu) dar doriți să găsiți totuși ceva căldură, puteți seta o temperatură mai mică. Dacă gradația 3 corespunde la 24 grade, atunci gradația 2 corespunde la aproximativ 18 grade
 Descrierea mai detaliată a modului de funcționare și de calcul în cazul repartitoarelor puteți găsi într-un articol mai vechi de-al meu. Acolo aflați și de ce a încerca să păcălești repartitorul înseamnă a încerca să furi de la vecini :  http://mihvoi.blogspot.com/2010/02/repartitoarele-de-costuri-caldura.html


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-11-24

Ipocrizia la români


Ipocrizia la români

Atunci când majoritatea românilor vor ajunge să recunoască în ei ipocrizia, vor fi în stare să o recunoască și în politicieni și vor putea să aleaga pe cei mai puțin ipocriți. Ipocrizia la români ia diverse forme:

- vrem ca alții să facă, dar nu ne implicăm
- deplângem hoția dar nu luăm atitudine când o vedem
- criticăm mizeria, dar nu avem grijă să nu aruncăm gunoi pe jos
- deplângem starea politicienilor dar nu facem un minim efort să ne informăm asupra lor înainte de vot
etc...


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-11-15

De ce a traversat economia strada (spre criză)


De ce a traversat economia strada (spre criză)

  • Socialistul : lipsa controlului statului asupra investițiilor speculative a dus la derapaje și în final la criză
  • Libertarianul : intervenția statului în economie a dus la alocarea ineficientă a resurselor, ceea ce a dus inevitabil la criză
  • Monetaristul : acumularea de credite neperfomante a dus la o situație de insolvență generalizată care a determinat economia să plonjeze spre criză
  • Banca centrală : sistemul financiar nebancar, nefiind supus reglementării băncilor centrale, a declanșat criza
  • Ecologistul : economia nu mai putea crește fără să producă o catastrofă ecologică. Mama natură se apără prin criză
  • Teoria conspirației : criza este creată ca pretext pentru a instaura o guvernare mondială
  • Teoria banilor datorie : în lipsa emiterii contine și consistente de noi bani, nu există suficienți bani în sistem pentru a plăti toate creditele plus dobânzile aferente
  • Anarhistul : daaa, să pice bancile, să resetăm sistemul !
  • Moralistul : din cauza crizei morale a societății actuale
  • Istoricul : pentru că nu am învățăt nimic din crizele anterioare
  • Fizicianul : într-un mediu cu proprietăți elastice, undele oscilează în jurul punctului de echilibru, trecând inevitabil prin puncte de minim local al energiei cinetice
  • Matematicianul : epuizarea resurselor energetice fosile cu cel mai mic EROI (vezi Peak Oil) cere scăderea entropiei sistemului, prin de-globalizare
  • Informaticianul : nu uitați că majoritatea tranzacțiilor bursiere sunt făcute de programe automate, iar programele au bug-uri
  • Geograful : au mai rămas prea puține zone geografice ne-exploatate, deci economia nu mai putea merge în sus
  • Sociologul : omenirea suferă o perioadă refractară după exuberanța creșterii din perioada anterioară. Societatea se odihnește puțin

* * *

    Mai jos sunt alte câteva răspunsuri, tot originale, dar inspirate un pic mai mult de binecunoscutul banc "De ce a trecut puiul strada ?". De fapt cu ele am început, apoi am descoperit că există chiar în realitate o multitudine de unghiuri diferite din care se poate privi problema crizei.
  • Platon : agenții economici au renunțat la a mai căuta binele și armonia
  • Aristotel : este în natura economiilor să treacă prin recesiuni
  • Karl Marx : concentrarea capitalului în mâna unei pături privilegiate duce la crize economice
  • Keynes : lipsa investițiilor statului a generat o cădere a cererii agregate care a făcut ca economia să intre în recesiune
  • Hayek : implicarea statului în economie a dus la alocarea suboptimală a resurselor, ceea ce a dus inevitabil la o criză economică
  • Martin Luther King : I have a dream... Văd o lume în care nici o economie nu va mai trebui să treacă prin recesiune, aplicând în continuu stimuli keynesieni
  • Moise : Și Dumnezeu a coborât din ceruri și a poruncit economiilor să intre în recesiune. Economiile s-au apucat imediat să pice într-o veselie
  • Bill Clinton : Economia nu este în recesiune. Repet, economia NU este în recesiune.
  • Machiavelli : chestiunea este că economia este în recesiune. Nu contează de ce, important este cum putem profita din asta, indiferent de mijloace
  • Freud : faptul că te preocupă starea economiei scoate în evidență nesiguranța ta sexuală
  • Einstein : faptul că economia este în recesiune sau nu depinde de punctul de reper relativist la care ne raportăm
  • Buddha : însăși gândul la criza economică provoacă criza economică
  • Suportul tehnic : eu de aici nu văd să fie economia în criză. Resetați vă rog economia și spuneți-mi ce leduri se aprind !
  • Profesorul de română : exact, se spune traversat, nu tranversat !

P.S. Dacă aveți și alte răspunsuri, le puteți adăuga la comentarii !



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-11-13

Geoană face scufița roșie ?


Geoană face scufița roșie ?

  Relativ la excluderea lui Mircea Geoană din PSD, mi se pare în oglindă cu excluderea lui Sebastian Lăzăroiu din guvernul PDL.
  
  Sebastian Lăzăroiu o să facă probabil partidul Albă ca Zăpada.

  Mircea Geoană are oare misiunea secretă să creeze o contrapondere la acesta, poate partidul Scufița Roșie ? ;)

 Nu am urmărit foarte atent evenimentele, dar cine știe, poate gluma chiar se adeverește... Problema este, hâc, dacă este trădare pe toate fronturile, iar cei ce-au fost vor fi, și chiar mai mult decât acum, eu cu cine votez ?... hâc...


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-11-07

Meritocrația și profesorii


Meritocrația și profesorii

  Eșecul sistemelor de tip comunist a arătat că foarte puțini oameni creează valoare pentru ceilalți doar din motivație intrinsecă. Mai degrabă fiecare om se îndreaptă spre un domeniu plătit cât mai bine, mai ales când se pornește de la o stare în care abia îți asiguri nevoile de bază. La oameni care au cam tot ce le trebuie mai poți concepe că lasă un job bine plătit pentru altul în care este plătit la jumătate, dar care îl face să se simtă mai împlinit profesional. Deși ... chiar salariul reprezintă pentru mulți oameni, simbolic, o măsură a realizării profesionale.

  Nu poți avea o educație eficientă cu profesori plătiți prost. Majoritatea profesorilor capabili vor alege o altă meserie, unde reușesc să câștige mai bine. Îmi amintesc de o vânzătoare în piață care spunea că este profesoară, dar că așa câștigă mai bine. Nu știu cum era ca profesoară, dar era o vânzătoare foarte bună...

 Spre deosebire de medici, unde pacienții pot oferi recompense "per serviciu", la profesori nu se întâmplă la fel. Meditații pot face doar profesorii de materii care se cer la diferite examene. Oricum, nu este o fericire să dai meditații la tine acasă seara sau sâmbăta și duminica.

  Mă refer în primul rând la ciclul primar, la profesorii din ciclul gimnazial și la cei de liceu. Cu profesorii universitari lucrurile stau ceva mai bine din câte știu. Pe de altă parte, pentru a ajunge la titlul de profesor universitar și la salariul aferent, tinerii trebuie să răzbată de multe ori printr-un sistem de tip feudal organizat de profesorii "vechi".

  Poate unora nu le pasă de sistemul de educație pentru că se gândesc că își vor trimite copiii la scoli private, poate chiar în altă țară, sau că își vor educa copiii acasă. Eu aș pune însă altfel problema celor care contribuie astăzi la pensia de stat : sunt dispuși să trăiască din pensia cu care va putea contribui o viitoare generație care nu știe decât să muncească pământul ? Pământul care va fi deja proprietate a vreunui investitor chinez, pentru că noi nu vom știi cum să organizăm o exploatare eficientă...

 Singura șansă pentru o educație decentă pornește de la o retribuire corespunzătoare efortului de formare și rolului social al profesorului, care va aduce o oarecare reparație și statutului profesorului.

 Apoi trebuie creat un sistem care să recompenseze diferențiat în funcție de performanță. Cumva școlile trebuie să înceapă să se "bată" pe profesori buni, retribuindu-i mai mult. Cineva propunea un sistem de vouchere distribuite populației, iar școlile să concureze pentru ele prin nivelul educației pe care îl oferă, prin profesorii renumiți pe care îi pot plăti atrăgând mai multe vouchere. Sau măcar pentru început să existe o parte fixă de salariu și o parte de bonusare în funcție de performața evaluată independent.

 Mie mi se pare o prioritate să se crească salariile profesorilor mai mult decât la orice altă categorie de bugetari. Când ești sărac este important măcar să nu îți distrugi și viitorul !

 P.S. Bineînțeles sistemul trebuie să fie echitabil și ghidat de performanță, iar nu de abilitatea de a câștiga în justiție.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-11-01

Unde stă gripa vara


Unde stă gripa vara ?

 S-a descoperit că virusul gripal se răspândește mai ales toamna și primăvara din cauza temperaturii optime. Învelișul virusului eliminat de un organism bolnav se solidifică la temperaturi scăzute (până spre 4 grade), urmând să reziste mai mult și să se desfacă atunci când ajunge în contact cu un alt corp uman (cald). Virusul nu are ochi, folosește temperatura pentru a știi când să atace. Vara, când aerul este cald, virusul se desface înainte de țintă și este distrus rapid.

 Teoretic cel puțin, aerul încălzit la o temperatură apropiată de a corpului distruge virusul într-o anumită perioadă te timp. Din câte îmi dau seama, nici temperaturile foarte scăzute (negative) nu îi fac bine, atunci când este foarte ger gripa se răspândește mai greu.

 Ceea ce mă duce cu gândul la întrebarea : unde stă gripa vara ? Are o încăpere cu aer condiționat undeva ?

* * *


 La fel, fundamentalismul religios proliferează mai ales în anotimpul toamnă-iarnă al economiei. Abia când se instalează complet iarna lui Kondratiev mai începe să-și piardă din exaltare, când își dă seama că nu ține de foame. Până atunci, atenție !



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-30

Doi ani de blog


Doi ani de blog

 Acum o lună blogul a împlinit 2 ani. Acum mi-am dat seama :)


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-26

Democrație versus Republică


Democrație versus Republică

  Un foarte scurt filmuleț arată de ce SUA nu este o Democrație, ci o Republică. Democrația ar însemna că 51% pot decide să ia bunurile unora din ceilalți 49%. Republica ar însemna domnia legii, în care chiar și o minoritate de 1% este protejată. De asemenea, Democrația ar fi drumul către Oligarhie, prin creșterea controlului statului și formarea unei clici care se abonează la guvernare. Enjoy!




Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-22

Harzard moral sau pericol moral ?


Harzard moral sau pericol moral ?

 "Moral hazard" s-a tradus în română prin "hazard moral". Din păcate în română hazard nu are și semnificația din engleză de "risc", iar termenul vine din lumea asigurărilor ... de risc.

 "Moral hazard" se referă în original la riscul ca persoana asigurată să fie mai nepăsătoare la pericolul asigurat decât o persoană ne-asigurată (lasă mașina deschisă dacă are Casco).

 În economie "moral hazard"  se referă la situația în care de exemplu o firmă intermediază credite bancare, dar nu suportă și riscul în cazul neplății. La fiecare intermediere ia un comision, fără să riște nimic în cazul în care împrumutatul nu va putea plăti, iar asta o face să dea credite mult prea ușor.



 Mie îmi place chiar mai mult traducerea, mai aproximativă, de "pericol moral" :

 o/ Fiindcă banul şi prostia sunt pericole morale
  Circul vieţii ne-a impus salturi mortale o/

Florian Pittiș / Pasarea Colibri: "Ploaia care va veni"

și "originalul" : The Rokes - "E' la pioggia che va"



"și mai originalul", dar cu alte versuri: Bob Lind - "Remember The Rain (1966)"





Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Calculatorul viitorului

Calculatorul viitorului 
- proba 5 din concurs Superblog -
sponsor :*removed*


  Eram atât de mandru când l-am terminat! Mi-a trebuit o viața să-l fac, noroc că nu a mai trebuit să inventez și lumea. Cea mai importantă componentă a sa (și cel mai greu de găsit) era un cristal polimorfic, care își modifica local permeabilitatea luminoasa în functie de radiația care îl parcurge. Din el obțineam un sistem de prisme și oglinzi care orientau dupa legi complexe lumina primită. Principiul este relativ simplu: semnalele senzorilor erau transformate în semnale luminoase, care erau transmise prin cristal unor traductori, care le transformau apoi în mișcari ale brațelor, cu care îl înzestrasem din belșug.

  Marea evoluție era că orice semnal care strabate cristalul generează noi prisme și oglinzi, sau le transformă pe cele existente: învată. Cel mai mult mi-a luat realizarea și întipărirea unui program inițial în sistemul de prisme - oglinzi, program în care am inclus legile logicii, matematica, fizica, chimia și nu în ultimul rând legile moralei. Pentru ca programul initial să fie cât de cât stabil, am făcut inscripționarea cu LASER. În joacă, am numit aceste ultime trasee conștiință, iar procesul trecerii luminii prin ele - gândire conștientă, deoarece avea și rolul de a redresa prismele și oglinzile care ar lua-o razna.

  Dar cele mai durabile trasee s-au dovedit până la urmă cele de autoconservare și reproducere. Da, reproducere! ... cristalul putea fi ușor replicat, iar crearea brațelor și a senzorilor era o nimica toată pentru el, dupa câtă fizică îl învățasem. Senzorul "vederii" a fost cel mai ușor de realizat, fiind de fapt o față a cristalului, intrucât nu era nevoie de o traducere în lumina. Realizasem de fapt visul dintotdeauna al informaticienilor: calculatorul care să lucreze cu viteza luminii. Dar era vorba doar de un robot echipat cu un super - calculator ?!... Faptul ca se apără, se multiplică, acționează inteligent pentru un scop nu îl face ceva mai mult decât atât ?!... Oare procesele care îl fac să reacționeze nu ar putea fi numite sentimente ?! Ar fi un nonsens să mă întreb dacă el simte cu adevărat. Complexitatea sa face ca diferitele părți ale inteligenței să se contemple reciproc, deci el "știe că gândește", că reacționează, și chiar eu l-am invațat să numească asta "conștiință de sine". De fapt nici nu mă interesează dacă simte sau nu, ci faptul că este un ajutor pentru mine și un posibil dușman de temut.

  Nu există clasificare morală pentru acțiunile mele asupra lui, cel puțin nu una bazată pe morala lui. Se poate baza pe propria morală numai cand își judecă propriile fapte (sau ale unor eventuale "rude"). Ceea ce pentru el este moral sau nu reprezintă pentru mine o bună sau proastă funcționare. Aici a intervenit problema: poate pentru ca l-am invațat să verifice informațiile, el nu mă mai crede, deși pentru mine scepticismul lui este doar o greșeală de proiectare. Acum nu mai urmarește binele său (adica binele proiectat de mine) ci un bine derizoriu, prea aproximativ. El trebuia să-mi fie de ajutor mie, iar eu, în funcție de cum își atingea menirea i-aș fi integrat cristalul (mult mai durabil decât componentele periferice) în alt mecanism, dupa defectare. El doreste acum doar o conservare în învelisul în care este, și o dainuire prin replicare.

  Si asta nu este singura problema: începe să semene din ce în ce mai mult cu mine ...



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-18

Ghid in tara ta


Ghid in țara ta
- proba 4 din concurs Superblog -
sponsor : *removed*


  Dacă ar trebui să fiu ghid pentru un prieten din altă țară, ce i-aș putea arăta în 5 zile ?

București

   Nu este un oraș impresionant comparat cu alte capitale, dar pentru a-și forma o părere corectă despre România un străin trebuie să-l viziteze neapărat. Mai exact vizita în București este menită să corecteze imaginea (de)formată de diverse reportaje care arată o Românie cu țigani și căruțe trase de cai. De aceea vizita merită începută în București, pentru a crea o referință de normalitate.

 Un fost coleg din Ucraina care a vizitat în România îmi spunea că bunica lui l-a avertizat să se păzească de hoți. N-a avut probleme însă. Alt fost coleg din Paris (originar din Venezuela) care a venit în București mi-a spus că la el în țara de origine îți dau în cap ca să-ți ia pantofii. Bucureștiul este un oraș destul de sigur, cu o criminalitate de stradă mai mică decât New York de exemplu. În general Bucureștiul nu poate face decât o impresie mai bună decât imaginea "prototip" despre România. Colegul ucrainian considera de exemplu că șoselele din București sunt ceva mai bune decât în Ucraina.

  Un tur rapid al Bucureștiului merită făcut pe bulevardele mari. De la aeroportul Otopeni, Casa Presei Libere, Arcul de Triumf, Piața Victoriei, Calea Victoriei, Națiunile Unite, Piața Unirii, dreapta până la Palatul Parlamentului și .... oprire de poze. Din păcate este unul dintre puținele locuri de notorietate internațională, colegul ukrainian îl avea pe listă deci trebuie bifat, eventual cu un tur de jur-împrejur pentru a aprecia mai bine dimensiunile. De la Palatul Parlamentului se poate lua înapoi spre Piața Unirii, ocolită piața iar apoi urcat pe la Universitate, Romană și înapoi la Piața Victoriei.

  Mai nou cred că merită de la Piața Victoriei luat spre Titulescu și urcat pe pasajul Basarab care arată înca bine și de pe care se poate vedea cât de cât Bucureștiul de sus. La Cotroceni se poate face stânga spre Grădina Botanică care este deosebită. Sunt și alte parcuri care merită vizitate, în special cele cu lacuri (Herăstrău, Bordei, Titan).

 Sunt și orașe poate încă mai frumoase în România (de exemplu Timișoara, Sibiu), dar realist vorbind farmecul lor discret nu se poate gusta dintr-o privire fugară.



 Munții

 Transfăgărășanul este un alt obiectiv memorabil din România, are și o oarecare notorietate prin emisiunea Top Gear. Oricum, după toate standardele este spectaculos și merită văzut. Eventual se poate face trecerea munților în sens invers pe Transalpina, am înțeles că s-a asfaltat. Când am fost eu era foarte frumos peisajul, dar drumul era mai rău decât unul forestier, prietenul cu care călătoream și-a spart baia de ulei prin gropi.

 Pentru amatorii de sălbăticie se pot organiza trasee montane în masive gen Piatra Craiului, Bucegi, etc. Peisajul este extraordinar, traseele sunt accesibile și totuși destul de neatinse de mâna omului - exceptând peturile... Aici ar ajuta mașina închiriată din enunț (sponsorul) care poate fi lăsată într-un oraș pe versantul unui munte și lua o alta pe partea cealaltă a muntelui.



  Delta

   Un alt loc memorabil este Delta Dunării. Este de o sălbăticie edenică dar ... fără crocodili :) O plimbare pe canalele Deltei poate fi o experiență într-adevăr memorabilă prin flora și fauna variată. De preferat ar fi o șalupă mai rapidă, cu care se poate ajunge în aceeași zi la zona de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Nu am ajuns încă până acolo dar am înțeles că este impresionant.


  Altele

   Locuri frumoase și interesante ar mai fi, de exemplu zona Maramureș (Borșa - Cascada Cailor), Vulcanii noroioși din Buzău, Moeciu, minele saline (Slănic Prahova, Turda), zone de tratament balnear, etc.

 Litoralul nu l-aș pune la obiective, plaja este generoasă dar neîngrijită și cred că străinii pot trăi și fără amintirea manelelor. Castele gen Bran, cetatea din Sighișoara, Râșnov sunt interesante, dar sunt mult prea modeste în comparație cu castelele mai vesticilor noștrii vecini (Paris, Germania, chiar și Praga).

  Din păcate 5 zile este un interval destul de scurt pentru a-ți forma o impresie echilibrată despre România. În general mă aștept ca impresia să fie mai bună decât așteptările, este o țară frumoasă, păcat că infrastructura și serviciile turistice mai lasă de dorit.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-13

Nu ești proprietarul banilor depuși la bancă


Nu ești proprietarul banilor depuși la bancă

 Tehnic și juridic, când depui bani la bancă, accepți să schimbi acei bani contra unei creanțe (dotorie) a băncii. Mai simplu spus, împrumuți banca.

 Faptul devine mai evident când te gândești că banii depuși la bancă vor fi împrumutați altcuiva, deci ei nu mai există la bancă. Practic devii indirect proprietarul datoriei împrumutatului către bancă, de fapt o bucată dintr-un "pool" de datorii. Vezi comentariile de aici.

Banii depuși erau deja datoria cuiva, dintr-un pool mai mare, dar asta e altă poveste.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-12

Plăceri vinovate


Plăceri vinovate
- proba 3 din concurs Superblog -
sponsor :*removed*

  Eu sunt un șofer foaaarte cumpătat. Atât de cumpătat încât fac în medie 50Km/h până la mare (când nu sunt blocaje majore). Nu zic că nu mai iau câte un galben prin București, dar apoi încetinesc ca să mă asigur că nu am făcut-o din grabă ci pentru ... fluidizarea traficului. Îmi amintesc că am depășit o dată cu Dacia 1310 un BMW, dar era tare obosit modelul și cred că nu se grăbea...

  Câteodată însă am chef să merg fără centură. Mai ales în weekend, când merg pe străzi secundare, mai "uit" ... să-mi pun centura. În general nu mă deranjează centura, ba chiar i-aș simți lipsa la un drum mai lung. Și totuși ... simt nevoia din când în când să îmi redovedesc că sunt liber să merg și fără centură, dar aleg să o port pentru siguranță, iar nu pentru că m-aș teme de amendă.

  Pe șoselele mai circulate, chiar dacă mergi foarte prudent, crește riscul să intre cineva în tine. Fratele meu chiar a pățit-o, mergea pe o șosea principală (cu prioritate) și s-a trezit că a intrat cineva în el de pe o stradă laterală secundară. Nici măcar nu era o intersecție în cruce. Unii se cam cred la curse...
 
  În România chiar nu prea are rost să îți cumperi o mașină sport, sunt atâtea gropi încât sigur vei ajunge să plângi după banii dați. Poți în schimb să-ți cumperi un Lamborghini al laptopurilor și să joci un joc cu mașini cu detalii foarte realistice. Pentru senzații cât mai aproape de realitate laptopul se poate conecta la un televizor HD (prin HDMI), se pot atașa accesorii specifice (volan, pedale), sistem de sunet, etc.

 În ziua de astăzi un laptop este foarte aproape de un desktop, doar că ocupă mai puțin loc și este portabil. Dacă îl setezi să nu se închidă atunci când închizi ecranul, îl conectezi la un monitor sau televizor generos, îi atașezi mouse-ul și tastatura preferate, obții desktopul preferat. Împreună cu niște accesorii de comandă specifice obții o consolă de jocuri performantă. Important este ca placa video să fie suficient de puternică pentru jocul preferat iar procesorul să o poată "hrăni" suficient de repede.

* * *

 Eu sincer nu prea le am cu jocurile, de la ZX Spectrum (clasicul HC85) nu am mai jucat jocuri vreo 10 ani, până când m-au îmbolnăvit colegii de Warcraft III (TFT). Asta s-a întâmplat când am stat vreo 2 luni și jumătate la Paris, așa că am jucat Warcraft în patru la internet cafe, cu 3 euro ora. O noapte de weekend era mai ieftin, "doar" 11 euro toată noaptea. Măcar și pentru faptul că era scump și era cel mai bun lucru pe care l-am găsit de făcut la Paris în orele acelea o pot considera și pe aceasta o "plăcere vinovată". Dar să joci jocuri în 8 culori pe un calculator (HC85) cu procesor la frecvența de 0.0035 GHz și memorie de 0.00064 MB cum s-ar numi ?



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-10

Medicii și meritocrația


Medicii și meritocrația

 Salariul de la stat nu acoperă în nici un caz efortul de pregătire pe care îl depune un medic și importanța socială a meseriei. Am înțeles că un medic rezident lua anul trecut 800RON, asta după scăderea de 25%, inițial era 1200RON. Nu știu exact dacă încă se mai aplică scăderea, mai există și niște sporuri în funcție de specialitate, vechime, etc. Oricum este foarte puțin. La privat puteau ajunge pe la 2000RON.

 Se pare că în Olanda, de exemplu, un medic care este doar stagiar (înainte de a fi rezident) poate obține 2000 de Euro, care este semnificativ mai mult decât salariul minim pe economie de acolo (aproximativ 1200Euro). Ce-i drept în Olanda stagiarii primesc mai multă responsabilitate decât au unii rezidenți în România, fac gărzi singuri, abordează urgențe, resuscitează, muncesc mult. Un medic rezident pornește cam în jur de 3000 Euro.

 Dată fiind situația, plicul oferit doctorului de către pacient în România, deși un semn de anormalitate în sine, echilibrează puțin situația, ducând la un sistem de recompensare mai aproape de meritocrație. Știu că tehnic meritocrația se referă la alegerea conducătorilor după merite, dar în lipsă de alt cuvânt îl voi folosi pentru "recompensă pe măsura meritelor".

 Acest sistem face ca doctorii talentați, eventual chirurgi, să aibe totuși un nivel de recompensare bănească mai aproape de nivelul serviciului pe care îl aduc. De asemenea, mă aștept ca doctorii buni să primească mai mult decât doctorii slabi și eventual chiar să-i oprească pe unii doctori să plece din țară. Sistemul nu mi se pare imoral în condițiile actuale, cu excepția cazurilor în care actul medical este condiționat de plic, caz care mi se pare abominabil.

 Eu încerc să compensez salariul personalului medical de la stat cu o mică atenție, dar nu înainte ci după. Mai ales când sunt mulțumit de prestație, îmi face chiar plăcere. Alaltăieri din păcate am pierdut lupta cu doctorul Zamfirescu (ecografie), n-am reușit să-i strecor plicul, mi-a făcut o priză atât de strânsă pe mână încât ar fi trebuit să aplic o tehnică Aikido pentru a mă elibera :) Din păcate astfel de oameni cu principii puternice ajung mai slab recompensați material decât ceilalți.

 Cred că în acest moment, dacă statul ar încerca să corecteze retribuția medicilor conform cu meritele, ar face o treabă mult mai ineficientă decât sistemul plicului. Corupția ar face ca banii să ajungă de multe ori pe "pile" și nu pe merit. Să nu uităm că și orice bani cheltuiți de stat pentru servicii medicale sunt tot din buzunarul cetățeanului. Poate sistemul privat să reușească să măsoare mai obiectiv competența și să o recompenseze.

 Momentan, în acest colț de lume, în cazul medicilor, plicul rămâne un rău necesar care corectează un rău mai mare. Scuze dacă am introduc ceva inexactități, nu am făcut o cercetare foarte amănunțită asupra sumelor vehiculate. În principiu este vorba de sume nete (în mână).


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-09

Geanta de călătorie


Geanta de călătorie
- etapa nr. 2 din concurs Superblogs -
probă sponsorizată de *removed*


  Nu-mi place să călătoresc. Este obositor, stresant și chiar periculos. Dar uneori este necesar.


 Mai ales dacă îți par stresante călătoriile, este necesar să le pregătești din timp pentru a reduce măcar stresul care este controlabil. Eu folosesc o listă de călătorie unde am adunat cam tot ce mi-a trebuit vreodată într-o călătorie. Parcurg fiecare item și îl tai de pe listă când l-am pus în bagaje sau dacă decid că nu îmi folosește. Astfel evit să pierd din vedere ceva care ar fi foarte util (gen șosete).

  Mai ales dacă mergi cu avionul, gențile de călătorie trebuie alese cu grijă. În funcție de compania aeriană există anumite limite de număr de genți, greutate și dimensiune. Bagajul de mână în special este limitat ca dimensiuni; pe de altă parte este bagajul cu care rămâi dacă ți se pierd bagajele de cală, deci ar fi bine să ai acolo cât mai multe lucruri de strictă necesitate.

 O geantă de mână care încape perfect în compartimentul de deasupra scaunului din majoritatea avioanelor este ideală. Trebuie să fie rezistentă și ușor de cărat, eventual să aibe și baretă de umăr. Mai multe buzunare/compartimente sunt de dorit, ajută la a găsi ce ai nevoie fără să răscolești toată geanta.

  Trolerul merge la cală, deci este foarte important să fie rezistent. Dacă ați văzut vreodată cum se aruncă bagajele din avion în mașina care le cară (chiar și în Paris) veți dori să aveți un troler foarte rezistent. Din același motiv aș alege un troler nu foarte scump, ca să nu plâng dacă îl găsesc zgâriat sau pătat. Pe de altă parte nu poți lua un troler "de unică folosință", pentru că riști să se strice la jumătatea călătoriei. Roțile, de exemplu, se strică foarte ușor la un troler. De asemenea fermoarele trebuie verificate să fie solide: geanta de călătorie este mereu încărcată la maxim, fermoarul poate ceda când este manevrat de câtre "atenții" lucrători ai liniilor aeriene.

  Nu este necesar un sistem cu cheie/cod la gențile care merg la cală. Se pare că, prin sondaj, bagajele de cală sunt deschise pentru control vamal sau de securitate, iar cele care au "lăcățel" sunt forțate. În SUA măcar ți se lasă un bilețel în care îți spun că ai fost "cotrobăit".

  Ca să ating mai bine tema concursului (deh, sponsorul!), o să zic ceva și despre trolerele *removed*. N-am testat și nici nu am văzut în realitate produsul, dar nu arată rău în poză. Îmi place designul sobru, dar elegant, iar prețul este decent. Am citit că au fost cumpărați de Samsonite, deci probabil au și o calitate destul de bună.



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-10-04

Puritatea sunetului - concurs


Puritatea sunetului
proba 1 din concursul Superblog

  Pe copacul ciopârțit din fața blocului s-a așezat o mică pasăre cu guler albăstrui. Dimineața de weekend era încă suficient de liniștită, așa că a îndrăznit câteva acorduri. Timpul s-a oprit brusc în loc, zgomotele au încetat de tot și n-am mai auzit decât trilul păsării, cântând despre o pădure în care totul este calm și liniștit, niciun pericol nu pândește prin frunze. Nici nu m-am așezat bine mai lângă geam, că pasărea a și zbughit-o, fugind de o părere...

  Sunetul are o capacitate chiar mai mare decât imaginea să ne trezească sentimente, poate pentru că este mult mai conectat cu nevoia de securitate și relație. Sunetul obișnuia să anunțe pericolul prădătorilor din tufișuri, dar și chemarea bebelușului sau prezența liniștitoare a mamei. Ochii se închid, dar urechea rămâne mereu deschisă și în contact cu lumea.

  Puține sunt imaginile care îmi pot face "pielea de găină", dar multe piese muzicale reușesc asta cu doar câteva note. Muzica live, în special, are un farmec aparte. Poate cea mai frumoasă amintire pe care am avut-o pe litoralul de la Balchik este un concert live de violoncel. Un om, un singur instrument și tensiunea dintre ei. Vedeam instrumentistul trăind muzica și împărtășind-o cu noi, vedeam sudoarea cum sărea din cămașă atunci când arcușul se năpustea mai energic. Fiecare notă avea infinite ramificații și armonici, iar noi puteam să ne adâncim după dorință, fără să ne lovim de vreo muchie dreptunghiulară. Imaginea și sunetul erau una, o îngemănare unică, irepetabilă...

* * *

  Odată gustat sunetul live nu te mai poți mulțumi cu un sunet imperfect. Odată ce știi că sunetul poate fi pur, perfect, cu infinite armonici îngemănate, nu mai poți să te mulțumești cu un sunet distorsionat, dezechilibrat ca frecvențe, "decolorat".

  În special sistemele audio din laptopuri suferă din cauza dimensiunilor. Difuzoarele de laptop pierd de obicei cursa pentru ocuparea spațiului și ajung înghesuite într-un spațiu mic, fără cutie de rezonanță. Și totuși de multe ori laptopul este folosit pentru a asculta muzică în cameră.

* * *

 Asus a avut ideea să doteze laptopul cu un difuzor extern special pentru frecvențe joase (subwoofer). Nu am testat efectiv produsul, dar ideea rezolvă problema rezonanțelor neplăcute ale carcasei la frecvențe joase. În plus, difuzorul extern nu mai este limitat de designul plat al laptopului, putând avea o cutie de rezonanță mult mai generoasă și cu o formă mai adecvată emiterii basului profund. În același timp dimensiunile sunt suficient de mici pentru a fi împachetat în aceeași geantă cu laptopul.


   De asemenea, difuzoarele de pe laptop au alocat un spațiu mai mare pe carcasă, ceea ce ar trebui să le ajute la redarea mai fidelă a frecvențelor medii. Combinația aceasta ar trebui să ofere maximum de fidelitate pe care îl poate obține un sistem audio "portabil". În funcție de celelalte dotări sunt disponibile modelele N55 și N57.

  O idee foarte bună este și poziționarea tastelor multimedia în stânga tastaturii. Ați încercat vreodată să nimeriți pe întuneric tastele de volum de tip "Fn+F11", "Fn+F12"?

* * *

 Atunci când toate zgomotele parazite au fost eliminate, iar sistemul audio reproduce fidel întreaga plajă de frecvențe, te poți bucura cu adevărat de un sunet pur, cristalin, nealterat. În acele momente sunetul redat te poate face pentru o secundă să crezi că ești într-o pădure, iar pe o creangă s-a așezat o pasăre care își cântă trilul...


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-09-30

Ce zice Keynes


Ce zice Keynes

   Keynes este înjurat pentru toate excesele de "stimulare" a economiei pe care politicienii lumii le patronează. Krugman spune că majoritatea celor care îl critică nu l-au citit. După ce am făcut un pic "mișto" de Keynes, m-am apucat să îl și citesc (sunt abia la primul sfer al cărții).

   În esență, Keynes spune că economia poate ajunge la echilibru stabil pe multe paliere, inclusiv paliere suboptimale. Un exemplu de echilibru suboptimal este când șomajul este foarte mare. Nu este vorba de șomajul obișnuit de 4-5% al celor care nu vor momentan sau nu sunt în stare să muncească, ci este vorba de șomajul "involuntar" al celor care și vor și pot, dar nu au unde. Teza lui mult hulită este că pentru a reduce șomajul involuntar este nevoie de o creșterea artificială a puterii de cumpărare, de exemplu prin deficite bugetare ale statului.


 Pe larg

   Keynes argumentează că economia odată stabilizată pe un palier suboptimal (șomaj mare), tinde să rămână blocată în acea situație. Teoretic, dacă o parte din șomerii involuntari ar produce și ei ceva către societate, bunăstarea societății ar crește. Cantitatea mai mare de produse s-ar echilibra cu puterea mai mare de cumpărare a foștilor șomeri care iau salarii acum, economia ajungând la echilibru pe un palier superior

 În realitate însă, faptul că puterea de cumpărare a actualilor șomeri este doar virtuală, logica economică aplicată fiecărei firme nu permite angajarea acelor șomeri. Dacă o firmă angajează un șomer pentru a produce mai mult decât există cerere pe piață, salariul acelui fost șomer va crea o creștere a puterii de cumpărare echivalentă cu salariul plătit, dar această putere de cumpărare nou creată se va împărții tuturor firmelor, firma angajatoare obținând o infimă creștere a cererii. Astfel, din punct de vedere al fiecărei firme în parte, angajarea șomerului nu este rentabilă economic.

 Pe de altă parte, dacă majoritatea firmelor ar angaja câte un șomer, puterea lor de cumpărare s-ar distribui către majoritatea firmelor, astfel încât fiecare firmă ar primi în medie o creștere a puterii de cumpărare echivalentă cu salariul angajatului, deci ar deveni rentabilă angajarea. În plus, trebuie să treacă un timp până cererea crește proporțional cu salariile plătite, ar fi logic ca fostul șomer să-și plătească întâi datoriile, să  economisească un pic și abia apoi să consume la capacitate maximă.

  Keynes spune că singura soluție este că mâna statului să ghideze mâna invizibilă și să o ajute să treacă de la palierul suboptimal (cu șomaj mare) spre un palier de echilibru superior, în care șomajul este mai mic, până la ocuparea totală a forței de muncă angajabilă. Asta ar sparge cercul vicios în care șomajul ține cererea sub potențial ceea ce ține activitatea economică sub potențial, ceea ce întreține un șomaj artificial de mare. Altfel avem problema "oul sau găina", este improbabil ca agenții economici să se sincronizeze în a trece de la o stare suboptimală, printr-o stare încă și mai rea (minimul dintre 2 maxime locale), pentru a ajunge la o stare superioară celei de pornire.

Încheiere

  Cam asta am înțeles eu până acum că este teza lui Keynes, o să citesc în continuare. De fiecare dată când politicienii invocă necesitatea unor stimuli Keynes-ieni, ar trebui să îi verificăm la șomaj, să vedem dacă într-adevăr există un șomaj involuntar mare sau vor doar să câștige capital electoral înainte de alegeri.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-09-27

Labirint


Labirint

  Dacă cumva sunteți genul care se simt pierduți în magazine sau muzee tip labirint, iată o idee simplă care vă poate ajuta.

  Odată intrat în magazin/muzeu, mergeți tot timpul în dreapta. Asta înseamnă practic a urmări pereții exteriori ai incintei, peretele exterior fiind mereu în dreapta. Aceeași metodă funcționează similar cu "mereu stânga", dar dreapta este direcția pe care o iau majoritatea oamenilor când intră într-un magazin.

  Într-un muzeu bine delimitat, care nu are cicluri interioare această regulă simplă permite vizitarea tuturor camerelor, o singură dată, inclusiv a etajelor. Mergând pe dreapta dai de o scară, urci pe ea, urmărești pereții în cerc până ajungi din nou la scară, cobori în drepta apoi continui la dreapta pe holul inițial. Singura preocupare trebuie să fie să recunoști cănd ai făcut turul complet și ajungi să ieși pe ușa de la intrare ... în dreapta :)

  Într-un magazin mare regula asta pierde raioanele din centrul incintei (buclele interioare). Eu personal găsesc totuși util într-un magazin nou să dau un tur al frontierei exterioare pentru a-mi face o idee despre suprafață și apoi să mă aventurez pe culoarele transversale. Turul inițial mă ajută să știu cam pe unde sunt, cam cât mai este de parcurs și deseori chiar să fotografiez raioanele interioare interesante.

  Interesant este că regula evită foarte bine învârtirea în cerc, chiar dacă există bucle. Dacă magazinul are o buclă la fruntiera exterioară, regula va parcurge partea cea mai exterioară a buclei și va continua pe frontieră. Va pierde ce-i drept partea interioară a buclei, dar dacă așa au gândit spațiul probabil își merită soarta.

 Se pot face mici optimizări după caz, de exemplu mergând pe frontiera exterioară faci mici incursiuni în interior când vezi un raion interesant, apoi te întorci la frontieră și continui turul frontierei.

 Probabil majoritatea o să găsească ce am scris evident, dar pentru mine a fost o mică revelație să realizez puterea acestui algoritm. Sper să vă ajute.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Superblog


Superblog 2011

  Înscriu blogul la un mic concurs "Superblog" pe numele Mihai Voicu. Postul acesta este necesar la înscriere. Nu mă atrag atât premiile cât posibilitatea de îmi face cunoscute ideile. Să vedem de ce tip vor fi temele de concurs...

Update Ianuarie 2012 : concursul s-a dovedit a nu fi un concurs de creație ci un maraton de vreo 30 se articole în care se cereau explicit link-uri la diverse produse și situarea lor într-un context pozitiv. Mulți din cei care au avut răbdarea să scrie câte ceva la toate etapele a câștigat un mic voucher, un fel de schimb contra "search engine optimization" realizat prin link-urile postate. Conform regulamentului, cine nu atinge toate temele iese din concurs.

 Eu am renunțat după vreo 5 etape, nu mai aveam nici timp și mă cam rodea și la nivel etic. Dacă aș face reclamă, aș prefera s-o fac explicit, iar nu amestecată prin texte care mă reprezintă. Cred că am reușit să scriu în cele 5 etape la subiect fără să mă compromit, nu am scris nimic în care să nu cred. Doar subiectul, bineînțeles, nu a fost exact cel pe care l-aș fi ales eu singur, dar este specificat clar că este probă de concurs...

 Sunt oameni care au scris în concurs articole mai artistice decât mine, însă nu mă pot opri să mă gândesc că nivelul de "periere" a firmei care jurizează a fost și el un important factor în punctaj. Am reușit să obțin totuși 400 puncte din 5 etape (medie 80 din 100). De fapt 409 puncte, am avut 9 puncte penalizare pentru întârziere. Câștigătorul a avut 2982 din 33 (medie 90 din 100), iar ultimul câștigător a avut 2707 din 33 (82 din 100).


 Am scos azi link-urile către firme. Nu pot să nu mă simt ușor manipulat în a intra în acest carusel care aprinde în principal becul firmelor sponsor (SEO). Dacă m-aș fi interesat mai bine cum a fost anul trecut nu aș fi intrat de loc în concurs.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-09-24

Economia ca o mașină

 
Economia ca o mașină

 De fapt vroiam să scriu acest articol data trecută când a ieșit gluma cu Bernanke, Trichet și Isărescu, sper că v-a plăcut. Încerc să-mi reprezint cât mai intuitiv felul în care funcționează sistemul economic. Am făcut la un moment dat chiar o paralelă cu alăptatul la sân.

 Ideea este că politica monetară a băncilor centrale funcționează ca o pedală de accelerație pentru economie. Reducerea dobânzii de politică monetară stimulează împrumutul, care în general stimulează investițiile, care de obicei stimulează creșterea economică. Creșterea dobânzii de politică monetară descurajează creditarea, ceea ce temperează inflația dar frânează de obicei și creșterea economică.

 Nu întotdeauna mai mult înseamnă mai bine. Metafora pedalei de accelerație conține multe similitudini cu ceea ce se întâmplă în economie.

 De exemplu a apăsa prea mult pedala de accelerație a economiei se spune că duce la "supraîncălzirea economiei", care arată foarte frumos la început - economia crește vertiginos (viteza mașinii crește), dar se poate termina printr-o criză economică majoră ("se calează motorul").
 
 Politica monetară optimă este ca și viteza "adaptată condițiilor de trafic", o problemă de reglaj fin. Dacă apeși prea mult pedala de accelerație poți intra în derapaj și nu mai ajungi unde te grăbeai să ajungi (cădere economică după creștere "peste fundamente"). Dacă nu apeși suficient pedala de accelerație mașina se poticnește la deal și în general faci mai mult pe drum ("creștere economică sub potențial").

 În general politica monetară are un efect monoton dar nu proporțional asupra economiei. Adică,  comparat cu pedala de accelerație, dacă apeși pedala de accelerație în general viteza crește, dar nu proporțional cu apăsarea. Dacă motorul este subturat sau mașina este într-o viteză nepotrivită, efectul poate fi foarte mic. În economie se spune că politica monetară "pierde tracțiune" față de economie.

 Există și un maxim, atât la pedala de accelerație cât și la economie. Pedala apăsată la maxim înseamnă o dobândă de 0% la politica monetară. În condiții obișnuite asta generează un avânt al creditării, dar există situații în care pur și simplu nu este suficient. Dacă ești cu mașina în viteza a cincea la un deal abrupt, degeaba apeși pedala de accelerație la podea, mașina nu va urca dealul.

 Cutia de viteză a economiei este mai greu de identificat. În general poate fi văzută ca o stare anume a organizării interne, de exemplu încrederea populației și a agenților economici, oboseala oamenilor, distribuția oamenilor pe vârste. Este un fel de cutie de viteze automată mai nărăvașă, care uneori reacționează neașteptat dacă bruschezi comenzile. De exemplu dacă ai apăsat prea mult pedala de accelerație pe drum drept, măsina poate trece în viteza a cincea, apoi la primul deal să se poticnească. O altă comparație este cu mașinile vechi la care dacă apăsai prea mult pedala de accelerație se îneca motorul.

 Situația actuală vine după o perioadă în care pedala de accelerație a economiei a fost apăsată la maxim în mare parte din economia mondială, atât de mult încât mașina economică a intrat în derapaj odată cu criza din 2008. În acest moment suntem încă în derapaj iar oamenii de la volan încearcă să readucă mașina pe direcție. Odată intrat în derapaj vrei să pui frână, dar riști să blochezi roțile și să produci un derapaj mai accentual. Asta s-a întâmplat prin reacția economiei la falimentul "băncii" de investiții Lehman Brothers. "Băncile" de investiții nu sunt chiar bănci, nu sunt protejate de banca centrală...

 Câteodată în derapaj, când ți s-au blocat roțile, ajută să crești puțin viteza roților tractoare (viteza era zero) și să le orientezi spre centrul drumului. Pachetele de stimulare QE1, QE2 încearcă exact acest lucru, dar în derapaj lucrurile sunt foarte delicate. De exemplu dacă crești viteza roților peste viteza în derapaj a mașinii, roțile pierd din nou tracțiunea față de sol, agravând derapajul.

 Secretul este să sincronizezi viteza roților cu cea a derapajului pentru ca suprafața de contact a roțile să devină staționară față de sol, iar atunci ai din nou aderență maximă (forță de frecare "în staționare"). În economie stimulul trebuie să echilibreze masa monetară virtuală (care a scăzut) cu cantitatea de produse disponibile. Orice depășire poate genera un nou derapaj, în inflație.

  Așteptăm cu înfrigurare să vedem finalul, vă rugăm să vă depărtați de pistă !


 P.S. Mai există un aspect : consumul de combustibil. Dacă turezi motorul mai mult, vei ajunge în același loc cu rezervorul mai gol. În condițiile unor resurse fosile finite, creșterea economică accelerează epuizarea resurselor.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-09-21

Fumatul la primărie


Fumatul la primărie

  Astăzi am mers la Primăria Sector 5 (strada Eforie) să depun actele pentru alocația lui bebe. "Protecția copilului" este un loc unde deseori vin părinții cu bebelușii în brațe. Chiar acolo, la etajul 1, pe holul de acces, niște cucoane fumau de zor. Fumau și când am venit, fumau și când am plecat. Nu garantez că erau aceleași dar erau clar de la primărie, întrucât am auzit replici conspirative de genul "nu mai vorbi despre asta, știi că telefonul meu are urechi".

  Chiar așa să nu se respecte legea nici în instituțiile care ar trebuie să aibă grijă de respectarea ei ? Atunci mă mai mir că în piața Rahova (tot sectorul 5!) se fumează în halele acoperite ?

 În cazul ăsta mi se pare că peștele de la cap se împute. Trăiască primarul nostru, care este !


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-09-17

Poveste cu bănci centrale



Poveste cu bănci centrale

     Mașina lui Ben a ieșit destul de urât în decor și a trebuit repusă pe pistă cu elicopterul, iar acum încearcă să recupereze terenul pierdut accelerând la maxim în linie dreaptă. Jean-Claude de la echipa concurentă a intrat și el ușor în acroșaj și acum încearcă să îl ajungă din urmă pe Ben. Mugurel de la echipa României fiind destul de în spate, nu a frânat când a văzut că cei din fată s-au ciocnit. De fapt era într-adevăr cu câteva tururi de pistă în spate, dar fizic foarte aproape de ceilalți doi așa că a fost lovit și el. Emil de la echipa tehnică a lui Mugurel nu a reușit să repare roata înfrânată după acroșaj, așa că a înfrânat-o și pe cealaltă, măcar să nu mai tragă într-o parte. În față se apropie un nou viraj stâns, Ben si Jean-Claude continuă să accelereze sperând fiecare să fie ultimul care apasă pedala de frână. Mugurel nu-și permite să mai piardă înca o roată așa că frânează de data asta, deși cu roțile înfrânate nu ar putea oricum să prindă foarte mare viteză.

 Cursa continuă...



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-09-11

Genetica sau educația ?


Genetica sau educația ?

  Ca proaspăt tătic, realizez pentru prima dată complet cât de complexă este creșterea unui copil. Interacțiunea este atât de strânsă încât este foarte improbabil să nu lase urme adânci în personalitatea viitorului adult.

   Bineînțeles, bagajul genetic își spune și el cuvântul. Un câine nu devine om oricât de bine ar fi educat. Cea mai docilă pisică este mai greu de dresat decât un câine încăpățânat. Anumite aspecte ale personalității probabil sunt și înnăscute, precum nivelul de docilitate versus agresivitate. Educația poate face însă diferența între agresivitatea gratuită a bătăușului de stradă și agresivitatea sportivului care joacă totuși după reguli.

  Educația nu poate să nu lase urme. Un copil crescut de lupi în primii ani are șanse infime să devină academician. De multe ori chiar ne mirăm că, în ciuda tuturor greșelilor părinților, copiii reușesc să devină oameni respectabili. Poate ajută și genetica, dar nu merită să riști.

 Cea mai deranjantă greșeală pe care am remarcat-o la părinți este să se certe de față cu copilul, în special pe probleme legate de acesta. De exemplu, un părinte îl pedepsește, celălalt îi anulează pedeapsa. Unul îi interzice, celălalt îi spune că are voie. Copilul nu poate decât să fie profund bulversat în imaginea lui despre lume, pentru el este pur și simplu schizofrenogen. Chiar dacă nu sunt de acord, părinții ar putea să discute separat și să prezinte copilului o variantă unitară. Trist este că am văzut acest comportament inclusiv la părinți psihologi. Sper să nu cad în aceeași greșeală.

   O altă eroare este inconsecvența. Astăzi te laud pentru talentul tău artistic de a desena pe pereți, mâine te cert pentru aceeași faptă. Copilul are nevoie de niște limite clare și stabile, să știe unde este zona de confort și unde începe zona nepermisă, unde poate fi certat. Lipsa limitelor, pe de altă parte, generează și ea anxietate copilului: el va încerca instinctiv să le caute, făcând pozne din ce în ce mai mari, până reușește să provoace un feedback negativ.


Încheiere

  Copilul se dezvoltă la intersecția dintre predispozița genetică și educația primită. Nu există rețete sigure, ce funcționează la un copil nu dă rezultate la altul. Educația trebuie să fie adaptată personalității fiecărui copil. Există însă câteva atitudini cu care "greșești la sigur". Să ne informăm asupra celor mai comune greșeli de educație și ... să încercăm să nu le facem prea des !



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Bebe awards


Bebe awards

 Cum spuneam, avem un bebe sănătos și aș vrea să mulțumim câtorva dintre cei care au contribuit la această realizare.
  •  părinților noștri fără de care n-am fi fost nici măcar noi doi, acum aflăm si ce greu este să crești un copil
  •  d-nei dr. Mihaela Bernevig (ginecolog), care a urmărit sarcina și a asistat nașterea, pentru disponibilitatea de a discuta cu noi despre diferite aspecte ale sarcinii și a evalua opțiunea nașterii pe cale naturală pe care ne-o doream. De asemenea ne-a încurajat chiar și atunci când ecografia părea să anunțe ceva probleme.
  • prietenei și consilierei Lamaze Roxana Alina Olaru de la care am aflat ce să ne așteptăm înainte și după naștere și care a fost un sprijin efectiv în timpul nașterii. Ea ne-a recomandat să alegem o naștere pe cale naturală care este mai puțin traumatizantă pentru mamă (recuperare mai rapidă) și chiar pentru bebe (nu mai recepționează anestezic). Nașterea naturală se recomandă atunci când nu există alte complicații bineînțeles.
  • d-nei doctor neonatolog Ana Olteanu de la maternitatea Ilfov, care l-a supravegheat pe bebe în primele zile de viață și ne-a dat cu calm, răbdare și căldură sfaturi pentru îngrijirea lui.
  •  asistentei medicale Alina Sforaru (dacă am reținut bine) de la maternitatea Ilfov care i-a făcut prima băiță și vaccinurile. Ne-a dat și ea niște sfaturi utile. Foarte sufletistă !
  • consilierei în alăptare Raluca Petre care ne-a dat sfaturi tehnice despre alăptarea la sân și a urmărit proactiv evoluția. Ne-a recomandat și o pompă de sân foarte bună : Calypso de la Ardo. Pompa are și varianta dublă, în special pentru partea de stimulare. Atenție la valva de cauciuc, se sparge foarte ușor cu unghia la spălat.
  • d-nei dr. pediatru Petrescu de la spitalul Grigore Alexandrescu care l-a consultat pe bebe și ne-a recomandat o tetină minune (Medela Calma). Tetina este destul de scumpă, dar are avantajul că interferează minim cu alăptatul la sân. Pe tetinele obișnuite bebe ține buzele strânse ca un pupic, pe sân și pe această tetină ține buzele într-un cerc mare, ca un pește. Se potrivește și la biberon obișnuit. Am înlocuit astfel alăptatul "cu seringa" atunci când îi dăm supliment lapte praf (folosim Humana). Update: am trecut pe Nan de la Nestle pentru că Humana este foarte laborios de pregătit (se prepară la 70 grade apoi trebuie răcit la 37). La început am nimerit Nan-HA care este pentru copii alergici și mult mai scump, apoi am făcut o nouă trecere treptată la Nan simplu. Sper că este la fel de hrănitor, ce am auzit este că e foarte bine suportat de copii.

  • d-nei dr. de familie Alexandra Bojescu pentru că a fost foarte disponibilă să ne răspundă la întrebări, inclusiv prin telefon.

  Bineînțeles că îi recomand pe acești oameni minunați. Cele două produse le-am cumpărat și evaluat, dovedindu-se mai bune decât ce aveam înainte. Laptele nu l-am putut compara, a fost o recomandare și am rămas cu el, am zis că poate primesc un feedback ;)



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-09-02

Somnul


Somnul

  După anumite teorii, menirea somnului este să copieze în memoria de lungă durată datele importante din memoria de scurtă durată. Este ca și cum ai salva din memoria RAM pe hard disk. Efectul de odihnă resimțit este că memoria de lucru se eliberează de informațiile activate peste zi și poate să înceapă procesarea altor informații.

  Se pare că somnul este compus din unități de aproximativ 90 minute (o oră și jumătate). În mod natural ne trezim după un multiplu al acestei perioade. Dacă de exemplu te trezești după doar o oră de la începutul unei astfel de perioade, acea oră nu contribuie la odihnă. Chiar din contră, o perioadă întreruptă într-un moment critic poate lăsa creierul într-o stare în care are nevoie "să-și verifice fișierele", simțindu-ne mai obosiți decât dacă nu am fi dormit acea oră.

 Astfel, este natural să dormim :
  • 1 oră și jumătate
  • 3 ore
  • 4 ore și jumătate
  • 6 ore
  • 7 ore și jumătate
  • 9 ore
  • etc
Paradoxal, deși perioada medie de somn necesară unui adult este considerată a fi 8 ore, nu este natural să dormim 8 ore, deoarece nu este multiplu de 90 minute. Nici 7 ore nu este o perioadă naturală de somn.

 Mai degrabă ar trebui să ne trezim după 7 ore și jumătate dacă nu putem dormi 9 ore. În loc de 7 ore ar trebui să încercăm să dormim 7 ore și jumătate sau să ne mulțumim cu 6 ore. Un somn de 7 ore este echivalent cu unul de 6 ore, doar o jumătate de oră în plus lipsind pentru a completa al cincilea ciclu complet de somn, care ar aduce teoretic încă 25% de odihnă.

 Ciclul de somn de aproximativ 90 minute este compus din 3 părți :
  • 65 minute somn non-REM
  • 20 minute somn REM (când visăm)
  • 5 minute somn non-REM
Probabil cel mai prost moment de a întrerupe somnul este în cele 20 minute de somn REM (rapid eye movement). În funcție de perioada de adormire efectivă, ciclurile pot să fie întârziate față de momentul în care ne așezăm în pat. La fel, ciclurile întrerupte pot modifica poziția relativă a următoarelor cicluri de somn.


 Odihna superficială

 Dacă nu putem dormi o perioadă întreagă de 90 minute, putem totuși obține o oarecare odihnă printru somn superficial de 15-20 minute. De pe la 30 minute în sus somnul avansează la o stare în care trezirea înainte de cele 90 minute regulamentare se face cu mare efort, depășind beneficiul obținut. În cele 15-20 minute se poate obține un pic de reîmprospătare printr-o scădere a activării neuronilor, care face parte din prima parte a ciclului normal de somn.

 Un truc pentru a-ți recăpăta rapid capacitatea intelectuală este să bei o cafea apoi să te culci imediat pentru 15 minute. Cafeaua nu se asimilează imediat, făcând posibil somnul. După 15 minute cafeaua începe să-și facă efectul iar somnul nu înaintează spre stadiile mai avansate. Trucul nu funcționează la infinit, cafeaua nu te odihnește efectiv, doar face să nu mai simți oboseala pe care ai acumulat-o.

 În timp, sensibilitatea la cafea scade. Se recomandă să faci o pauză de cafea de 1-2 săptămâni înainte de perioada în care vrei să obții un efect maxim din cafea.


Încheiere

 Nu am testat efectiv recomandările de mai sus, este posibil chiar ca perioadele să difere puțin de la persoană la persoană. Principala sursă de informații am găsit-o aici.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Maternitatea Ilfov


Nașterea la maternitatea Ilfov

  Am fost plăcut impresionat de experiența cu maternitatea de la "Spitalul clinic judetean ILFOV" din București (fost Titan) și îmi face plăcere să-i recomand. Impresiile sunt atât personale, cât mai ales din punctul de vedere al soției, care a fost ceva mai direct implicată ;)


  Oamenii

  M-a impresionat în primul rând felul în care s-a comportat personalul medical, într-un mod calm, prietenos, cald, uman. Majoritatea păreau că își iubesc meseria și o fac cu plăcere, în ciuda salariilor mici. Nu am simțit acea presiune pe care o simți uneori că serviciul medical este condiționat de "o mică atenție". O bunică povestea că la altă maternitate personajul medical spunea direct cât trebuie "cotizat" pentru fiecare operație.

  Mi-a plăcut și transparența, am fost invitat să asist când a fost spălat, vaccinat și înfășat bebelușul. Mi s-au explicat procedurile, am putut să pun întrebări despre operațiuni fără ca personalul medical să reacționeze cu "știm noi mai bine de ce".

  Competența personalului este greu de evaluat de către un nespecialist ca mine, dar cred că oamenii care sunt transparenți au și încredere în competența lor. Pot de asemenea să observ că totul a decurs bine și asta este cel mai important.


 Spitalul

 Spitalul arată îngrijit, dar nu extraordinar. Seamănă cu o casă de oameni nu foarte înstăriți, dar gospodari. Este curat, dotat corespunzător dar fără a etala părți prea luxoase. Resursele par a fi folosite pragmatic, există o combinație de mobilier vechi și nou. Rezerva în care am stat avea însă baie, frigider, aer condiționat, termopan, plasă de țânțari. Sala de travaliu era izolată de celelalte, evitându-se acea contagiune între mame.

  Parcarea era cu barieră și bon, un pic cam scumpă mi s-a părut, sper că banii se duc la spital. Am încercat să aflu dacă chiar ajung la spital dar tantiile de la ieșire au devenit defensive așa că am renunțat.


Valorile

  Este puțin probabil ca la un spital să se adune doar oameni amabili. În fapt, amabilitatea personalului din spital variază de la om la om, dar este în general peste medie. Singura explicație este că organizația și-a asumat activ aceste valori, rezultând un efect de sinergie. Nu am săpat în direcția asta, dar parcă miros că acolo a avut loc o re-creare a organizației în jurul unui grup inimos care a promovat aceste valori. Poate a ajutat și faptul că angajații fac gărzi și la privat, dar asta explică doar de unde au învățat metoda, nu și motivația de a o aplica.


  Banii

  Când am ajuns acolo se discuta cu înfrigurare că "au intrat banii pe card", deși banii nu sunt mulți. Am întrebat-o pe asistenta care are grijă de salonul de nou născuți și mi-a spus că ia vreo 900RON, ceea ce mi se pare infim pentru nivelul de responsabilitate și muncă. Tot ea mi-a spus că "meseria asta, îți place sau n-o faci". Eu dacă greșesc o linie de cod când programez, se descoperă la testare și se repară. La spital, orice greșeală poate avea consecințe ireparabile.

  Având norocul să am un serviciu bine plătit, am avut și opțiunea de a alege nașterea la privat. Până la urmă am ales să mergem la stat, unde lucra d-na doctor ginecolog care a urmărit evoluția sarcinii. Am auzit și că dacă apar complicații la privat te trimit oricum la stat, așa că am preferat să fim direct acolo. S-a dovedit o alegere inspirată, în sensul că am descoperit că se poate naște civilizat și la stat.

  Singurul cost care mi s-a pretins au fost 100RON pe noapte pentru rezerva de o persoană (erau și mai ieftine, la 2 sau mai multe locuri în cameră). Le-am dat eu la majoritatea cu care am interacționat cât am considerat că valorează pentru mine serviciul respectiv, după ce l-am primit. Mulți m-au refuzat, și nu a fost acel refuz de complezență. Am insistat argumentând că este modul meu de a completa salariul de la stat care este mult prea mic pentru importanța muncii depuse. Câteodată chiar m-am luptat să-i fac să primească banii, o doamnă m-a avertizat că este "categoria grea" dar am amenințat-o și eu că știu Aikido :)


 Pe cât posibil separat de bani, i-am și felicitat pentru mediul civilizat pe care l-au creat. Banii hrănesc stomacul, nu și sufletul.


Încheiere

 A trecut mai bine de o săptămână de când am avut această experiență. M-am surprins atunci dorindu-mi să scriu cât mai repede despre asta, înainte ca visul frumos să se destrame. Din fericire nu s-a întâmplat nimic care să umbrească experiența.

 Acum privind ușor mai detașat pot afirma că ceea ce s-a întâmplat a fost acel ceva pe care am dori să-l numim normalitate, dar pe care din păcate îl găsim prea rar. Atâta normalitate, în România, "la stat", m-a lăsat pur și simplu impresionat. Faptul că întâlnim atât de rar această normalitate are totuși și un mic beneficiu : oamenii minunați care se dedică cu sufletul meseriei lor nu trec neobservați.

 Ca de obicei, acestea sunt impresiile mele personale, care nu sunt influențate de vreun folos material pe care l-aș avea din scrierea acestor rânduri.


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-08-26

Economia și alăptatul

Economia și alăptatul

  Cum spuneam, am o nouă pasiune, puericultura.

  Alăptatul copilului este la fel de simplu precum economia:
  • În teorie, cererea stimulează oferta
  • Poate exista cerere dar oferta să se lase așteptată multă vreme
  • Pot exista crize de supraproducție, iar atunci trebuie stimulat artificial consumul (cu pompa și respectiv cheltuieli guvernamentale)
  • De obicei se ajunge la un echilibru între cerere și ofertă
  • Punctul de echilibru nu este întotdeauna unde satisface complet cererea
  • La un moment dat oferta scade, iar o cerere sporită nu o mai poate stimula
  • Lipsa îndelungată a cererii poate compromite definitiv capacităților de producție
     Întrebarea este de unde știa Keynes atâtea despre alăptat ?


Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

2011-08-24

Bebe


Bebe

   Faptul că mi s-a publicat primul articol pe Hotnews (via Smartwomen) rămâne puțin în umbra faptului că tocmai am devenit tătic :)

   Sunt foarte fericit ! Bebe se numește Bogdan Voicu, a apărut prin naștere naturală, la termen, prin eforturile iubitei mele soții. Ambii sunt sănătoși și obosiți (de fapt și eu). O să revin cu amănunte.

  P.S. Menirea prosopelului pus deasupra când îl schimbi este ... să nu arunce cu pipi peste tot ;)



Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Facebook